Mecca venita la pelerin

     Albusibiu si CFR-ul jucand la Sibiu. Va dati seama ce inseamna asta in sufletul unui biet „credincios”? Sa vina Mecca la pelerin? Ceea ce era o „fata morgana” mai acu’ 2 ani, azi a devenit infaptuire. CFR-ul intrand pe gazonul din Parcul Sub Arini! Cu siguranta, cei mai buni fotbalisti ce au calcat pe aici in ultimii 15 ani. Toata seceta si tot dorul de „Inter Sibiu” adunate in mine atatia ani s-au razbunat intr-o mare revarsare. Era o teribila utopie acum vreo 2 ani sa cred ca voi vedea vreodata CFR-ul aici. Avem doar o „samanta de echipa”, stadionul se gandea daca sa mai stea pe structura sa sau sa pice, nocturna era doar in serile senine, cu luna plina. Stadionul devenise un templu parasit iar Sibiu un „ghost-town” pe harta fotbalului romanesc.

     A doua utopie are radacini mult mai vechi, vreo 20 de ani in urma. Mi se parea imposibil fiind un pusti, fan al echipei la care erau Majearu, Mihali sau Dorinel Munteanu sa tin vreodata cu vreo echipa vizitatoare, atunci cand joaca impotriva formatiei locale. Anii au trecut, am inceput sa-mi dau seama ca, de fapt, casa mea e Ardealul, nu doar Sibiul si ca, intr-adevar, CFR-ul reprezinta lucrul bine facut ardeleneste. Asadar, pentru mine, CFR-ul juca azi acasa, iar asta o afirm cu toata parerea de rau pentru Vointa. Da, sunt atasat si urmaresc si formatia sibiana, dar, in lipsa oricarei asteptari de performanta de la ea, rolul echipei locale este pentru mine de a mai face sa tresara numele de Sibiu atunci cand se citeste un buletin sportiv (si-asa nu-i baga nimeni in seama) si, mai ales, de a rezista cumva fotbalistic dar mai ales financiar in prima divizie. Daca ar fi in prima liga si la anul care vine, inseamna ca voi vedea si atunci CFR-ul aici. Acesta este micul meu calcul meschin, aceasta a fost postura individuala a fanului care din vesnic oaspete la Cluj devenise astazi gazda. Bucurie mai simpla si mai mare e greu de gasit. Iar cand meciul e duminica si cand destinatia e un oras magnetic-turistic precum Sibiul e lesne de inteles de ce atatia ceferisti s-au pornit azi pe drumuri. La Sibiu am avut imensa bucuria de a afla cea mai mare galerie de deplasare a CFR-ului pe care am vazut-o eu la un meci de campionat. Orasul meu colorat in visiniu... Fac o marturisire de terorist ratat, fara plan pus la punct: aproape ca am vrut sa iau pe toata lumea (inclusiv echipa) ostatici, sa nu mai plece de aici!

     Dati-va asadar seama cum asteapta un suporter momentul, care ar putea sa ramana singular in care isi vede echipa in propria „sufragerie”. Fiindca, dupa cum se misca lucrurile, sunt mari sanse ca Vointa Sibiu sa retrogradeze sau, parca mai probabil, sa nu mai gaseasca nici sustinerea financiara milostiva si modesta de acum. Imi cunosc bine orasul, imi cunosc bine si echipa locala. Stiu ce poate Vointa la fel cum pot prevedea traseul sau, existenta sa profilata acum doar meteorica. Echipa ce in iulie era pe buza desfiintarii sa aiba bazele pentru a dezvolta un proiect durabil? Dati-mi voie sa nu cred asta: cu vorbe se fac multe, cu fapte putine. Asta este Vointa. O pietricica ce se chinuie sa intre in papucul oricui ar veni, se incapataneaza sa reziste si sa subziste. I-am urmarit cu atentie insa si stiam ca asa cum cu ei s-au chinuit rand pe rand, Steaua, Rapid, Otelul, Dinamo ne va veni si randul nostru. De asta am si facut dese trimiteri la finalul ultimului meu articol catre acest meci. Stiam precis ca ne va fi greu. Cat de greu insa ramanea la voia momentului. Mi-ar fi placut sa inteleaga si altii asta, mai ales cei din interiorul clubului. Sa ia mai in serios acest meci (precum si cel ce urmeaza, cu Mioveniul), sa faca ceva mai mult decat declaratiile obisnuite, de complezenta, la adresa

Vointei si sa se concentreze mai mult pe studiul adversarului, pe motivarea jucatorilor. Sa fiu cinstit nu mi-ar fi placut nici ca CFR-ul sa vina aici si sa striveasca, sa aplice vreun 5-0 prin care sa ne rada de pe harta. As fi vrut si m-as fi asteptat totusi la o victorie de parcurs, normala, la o disputa in care sa se vada de ce un jucator precum Cadu castiga singur cat toata echipa Vointei la un loc. Sau macar sa vina si sa le arate concetatenilor mei, ardeleni si ei, care e diferenta intre echipele din Bucuresti si constructia (nu doar „proiectul”) de la Cluj. Sa arate Weldon de ce marcheaza meci de meci, sa isi aduca aminte Peralta ca a fost la Inter si pe terenul fost al Interului sa despice un pic apararile, sa stea sa „hodineasca” si Beto, un meci linistit, fara sa fie deranjat cu zeci de pase la portar.

     Cel mai important: toate cheile erau la CFR nu la adversar. Vointa a jucat acelasi stil de la inceputul campionatului, o carapace pe care doar un nebun ar schimba-o.E unicul mod de a supravietui al unei echipe ce si-a adus cu ea fotbalistii din B si chiar din C. Cine a fost in situatia sibienilor si a incercat altceva, uitati ce pateste: vedeti doar Chiajna, Mioveni, echipe cu bugete superioare Sibiului. De ce nu le iese? Fiindca se intind mai mult decat le este plapuma. La Sibiu lucrurile sunt asezate, asa, pe cam cat se poate. Echipa sta si se apara iar daca e sa si marcheze un gol, cumva, nimeni nu se supara. Este usor de vazut ca, pana acum, echipa nu a luat decat maximum un gol in jocurile de acasa, ca joaca un sistem greu de gasit in fotbalul actual cu 3 fundasi, un 3-4-3 in faza de atac care se transforma in 5-4-1 sau 4-5-1 pe aparare, ca singurele lor valori mari fotbalistice ar fi Iulian Popa si Dalbea, restul fiind cu „termenele de garantie fotbalistica” depasite, fotbalisti de 30+ sau altii de umplutura. Singurul jucator pe care chiar il apreciez fara rezerve este „septarul Popa”, un mijlocas care, o spun cu toata increderea (sau naivitatea), ar avea loc la CFR, un jucator care trebuie obligatoriu urmarit si luat de la Vointa pentru multele sale calitati rare: tehnicitate, dribling foarte bun, disponibilitate la efort, sut si pasa decisiva. De pilda Popa ar fi la momentul de fata peste tot ceea ce are CFR-ul pe partea stanga de atac, acolo unde Bastos sau Ronny se chinuie din rasputeri sa fie improvizatii eficiente. Urmariti-l asadar pe baiatul asta si acum, felul cum joaca pentru Vointa dar si traseul sau viitor. Daca peste ceva vreme va ajunge la vreun club bucurestean si va da randamentul pe care eu i-l prevad veti stii ca cei de la noi viseaza cai portughezi verzi pe pereti. De la Sibiu ar putea fi luat destul de ieftin cat sa devina o afacere intr-adevar buna.

     Am enumerat adversarii de marca din campionat care s-au chinuit cu echipa sibiana tocmai pentru a vedea cate meciuri inregistrate stateau la dispozitia oricui dorea sa vada un pic „cine este si cu ce se serveste Vointa”. Erau cel putin 4 exemple care suprapuse dadeau un sablon clar de joc. Asa cum toata lumea stie ce joaca CFR-ul, tot asa Vointa putea fi o carte deschisa. Ei sunt exact opusul nostru. Daca la ei sistemul de joc este extrem de elastic perfect functional, in vreme ce jucatorii, luati individual, au probleme sub aspectul valorii fiecaruia in parte, la noi, la CFR, jucatorii sunt intr-adevar valorosi dar sistemul, punerea lor in mecanism, unul cu altul, scartaie cu cat ne afundam mai mult in sezon, da tot mai multe rateuri, blocaje. Cum NU trebuia sa se joace cu Vointa? Nu trebuia sa se intre in sistemul lor, unul bazat pe mingi la bataie, pe forta. Am facut asta? Priviti numarul de pase date direct catre varfuri de catre fundasi. Un mod exasperant de a ne reaminti de caznele sezonului/ sezoanelor trecut/trecute. Al doilea lucru care trebuia sa-l evitam: izolarea jucatorilor. Acele pase in adancime pe flanc nu aduceau mai nimic cata vreme am fost la egalitate numerica. Bun, sa zicem ca jucatorul dejuca offside-ul pe margine, sa zicem ca-si depasea adversarul in viteza (lucru destul de usor de facut). Ce se intampla mai apoi? Peralta inota la mijlocul terenului. Muresan si Renan se aflau mult mai in spate, fiindca ei sustin constructia, foarte probabil de la ei sa fi venit de fapt pasa lunga, Weldon era pazit cu sfintenie de catre unul dintre fundasii centrali disponibili. Omul nostru care tocmai prindea mingea nu avea decat sansa fie de a juca pe cont propriu, fiind atacat de 2 adversari (unul fundasul central care-l lua in primire, in banda si al doilea un mijlocas lateral  care se retragea pentru a forma linia de 5 oameni ai Vointei de pe faza de aparare),  fie sa centreze, doar-doar Weldon bate de unul singur pe toata lumea. Dar acolo incepeau conditiile: centrarea trebuia sa fie perfecta, altfel era culeasa de portar. Weldon trebuia sa-l depaseasca pe Grigore, un fundas de 36 de ani, cu o experienta si seriozitate la care inca nu a ajuns Cadu. Cumva un om de pe celalalt flanc sa ajunga si sa sara la cap. Cine, Bastos?! Nu trebuia sa ramanem dispersati in teren, trebuia sa joace fiecare, 2 cate 2, 3 cate 3, exact cum comunica pe teren Weldon si Sougou, mereu se simt unul pe altul, mereu tin aproape. Ori la noi, ganditi-va cum s-a stat. Fiecare cu parcela lui de teren, fiecare virtuoz dar cu dopuri in urechi, nu-i auzea si pe ceilalti. Daca nu merge jocul de constructie sub nicio forma ce ne mai ramane? Fazele fixe. Au fost cornere, au fost lovituri libere. Nimic deosebit. Schema cu Sougou prelungind pe spate nu functiona: Sougou era in tribune. Mai era si dijmuirea pe lovituri gresite, unde Bastos, Muri sau Renan ne arata o mare acuratete in a lovi  primul jucator. Asa ca singura speranta era o lovitura libera decisiva: penalty sau chestia aglomerata de care am beneficiat noi. E reconfortant sa te bazezi pe asa ceva in rezolvarea unui meci cu o candidata la retrogradare, nu?! In conditiile in care a abordat Costa partida doar asta era urmarea logica. Iar aici, observati, am scos din calcul un lucru destul de probabil, ca adversarul sa muste din noi. Nu uitati, in prima repriza a meciului, Vointa a avut mai multe (si mai clare) ocazii decat CFR-ul, a avut acea frenezie in momentul in care se apropiau cu mingea de careu.

     Cum ar fi trebuit abordata partida? Foarte simplu: liniile urcate mult pe adversar, poate chiar exagerat de mult. Cu Muri, Renan si Peralta mergand imediat dupa Weldon, sibienii ar fi fost obligati sa arunce mingile mult mai rapid in fata. Ca toate echipele mici ei sunt disciplinati, nu se complica deloc. Cand vine adversarul se lanseaza mingea rapid in fata, exact pe principiul jocului de forta. Problema este ca la noi doar Weldon venea la pressing avansat. Se putea astfel plimba posesia un pic, stanga-dreapta, se putea aseza deschiderea in adancime si tocmai de asta se aducea astfel mingea la noi in teren.

     Cuvantul-cheie in acest meci ar fi fost „recuperarea rapida”. Cu cat se petrecea mai sus pe teren cu atat sansele sa dam peste cap adversarul ar fi fost mai mari. Au fost 3 situatii in prima repriza in care Bastos sau Renan au recuperat sus. Fundasii sibieni nu mai apucau sa se puna in dispozitiv (luati in calcul si varsta lor 30, 30 respectiv 36 ani) si se creau acele spatii de joc pe care, de regula, Vointa incaseaza golurile. In sprijinul afirmatiei mele urmariti si faza din care s-a iscat acea pasa la portar sub presiune a Vointei. Exact o rupere de asta de ritm cu o pasa printre spre Kapetanos. A fost suficienta disperarea de pe final de meci ca sa se renunte la ideile preconcepute cu care s-a intrat de la vestiare. Nu trebuia riscat indelung. Doar pana la primul gol. Dupa aia toata carapacea s-ar fi deschis. Important era sa se faca dintr-un meci care mergea spre maxim un gol, un meci cat mai deschis. Vointa nu avea niciun interes spre asa ceva, CFR-ul trebuia sa dea tonul. Au dat....tontul. Se vor putea spune multe despre acest meci, ca X, Y sau Z au jucat prost. Sunt necunoscute acestea, ca la matematica. Altceva mie imi este insa perfect clar: Costa nu si-a facut temele bine. Macar daca si le-a facut, fiindca, la cum a intrat CFR-ul azi in teren mi s-a parut ca e o tactica facuta „la comanda” pentru Vointa. Nici nu-si puteau dori ceva mai convenabil!

     Ca si cum asta n-ar fi fost suficient, a mai fost si ideea absolut aberanta a ridicarii mingii de pe gazon. Nu e masa de biliard gazonul la Sibiu dar nici foarte rau nu este. Chiar se putea incerca un joc la firul ierbii. O minge ridicata inseamna foarte multe miscari pentru a o controla. Mai degraba ar merge devierea. Dar daca mingea ajunge la Weldon, la cine sa devieze, el, mereu pierdut intre fundasi. Lui Ronny i s-a dat azi postul sau preferat, cred (dreapta). S-a lipit de tusa si acolo a ramas. Nici vorba sa faca efortul lui Sougou de a veni des si catre careu. Pe partea cealalta Bastos si-a facut numarul obisnuit, a driblat de cateva ori, putea sa scoata astfel adversari din joc si sa dezvolte faze bune daca.... ar fi avut la cine sa paseze. Asa se putea duce doar de unul singur. Cat de tembela a fost tactica puteti vedea si din numarul de situatii in care Panin sau Camora au ajuns catre atac. Mai multe centrari decat Camora a dat Cadu, cel care nu stiu cum se face ca e prins deseori in lateral, in zona de atac. Ce cauta oare pe-acolo? Brambureala! In fine, cea mai dureroasa, a fost tocmai anestezierea lui Peralta. Mijlocasul nostru mereu prelua mingea, se intorcea, se rotea, fix cat sa fie ajuns sau incercuit de 2 sau 3 adversari. Prin felul in care a jucat Peralta ne-am demonstrat apelativul de „franari”. Nu am vazut macar o deviere din prima, macar un un-doi, un da si du-te. Viteza, ruperi de ritm – ioc! Nu, Peralta a jucat mai batraneste decat o face un mijlocas de inchidere. Muresan are genul asta de miscari dar el o face in cu totul alta zona a terenului si, spre meritul sau, mai mereu ramane cu mingea la picior. Ce n-am inteles este de ce s-a asteptat cu om in minus toata prima repriza, Peralta fiind o gaura pe teren. A fost schimbat, observati, in eternul minut 60. Niciodata Costa nu face o schimbare imediat, la pauza. Sa fie „super-stitie”? Sau super-lipsa de idei? Culmea, l-a scos exact cand aveam om in plus si cand adversarul nu-si mai permitea sa preseze asa mult la preluarile lui Peralta. Cand l-a scos iarasi jocul a inceput sa lancezeasca. Daca pana atunci, de la pauza incolo, Vointa de-abia mai avea posesie, dupa intrarea lui Hora iarasi s-a trecut la stilul bezmetic. Si asa ar fi ramas daca n-ar fi facut singura mutare inspirata: Rui Pedro in locul lui Bastos. Ar trebui sa urmariti miscarea tanarului asta in minutele in care a aparut pe teren. Pasa spre Kapetanos care a obligat sibienii sa dea la portar exact de la el a venit. A fost singurul care a parut ca vrea sa inventeze pasa pe jos. Avem jucatori tehnici, avem brazilieni. Astia sunt experti in fotbalul de sala. De ce-i punem (sau de ce-i lasam) sa dea pase pe sus?! In momentul de fata, in locul unui antrenor care vrea sa inchegere relatiile de joc, as intra cu lotul CFR-ului in sala si vreo saptamana doar asta as juca: fotbal de sala, sa-i invat pe jucatori sa se simta intre ei, sa-si dea pase cu ochii mintii nu cu binoclul. Daca e cineva responsabil pentru chinurile echipei de azi atunci numele sau este doar Costa. Nimeni si nimic altceva. Poate ca pe teren a fost 1-0 pentru CFR desi cred ca admitem usor ca de-ar fi fost egal nu ar fi fost nedrept. Intre antrenori insa azi a fost Pelici (antrenor Vointa, pentru cei care nu stiu) – Costa 4-1. Cea mai penibila situatie a fost atunci cand, cu om in plus, in 30 de minute am avut doar 2 ocazii (cu indulgenta le numesc astfel).

     Jocul a fost lamentabil. Nivel de divizia B. Greseli de divizia B, incepand de la modul in care s-au luat cartonasele, de la felul in care s-a „dat la picioare” in stil de matineu (fundasii sibieni au si asta in fisa postului) si greseala care ne-a adus de fapt golul, pasa la portar prinsa de Miron. Singurele lucruri care pot fi notate la capitolul fotbal era modul in care mereu gazdele porneau mai decisi catre minge, felul in care Popa (acelasi Popa de care tot vorbesc) i-a driblat si pe Muri si pe Cadu, i-a invartit pe toate partile si doar faptul ca era „calaret singuratic” in spatiul nostru, in a doua repriza a facut sa nu avem parte de o „seara tragica ceferista”.

     Nu-i putem acuza pe jucatori de evolutie proasta, luati individual, unul cate unul. Fiecare a incercat sa joace ce-a putut, ce-a stiut mai bine. Pe cont propriu, fara prea multe greseli. Ici-colo una mai grava la Piccolo, o minge pierduta la Renan, 10 la Peralta.. Aproape nimic insa sa fi fost fatal, cu exceptia giumbuslucului lui Beto, la care voi reveni imediat. Acum trebuie sa spun inainte de toate ca ideea de joc insasi a fost total aberanta. De data asta n-am sa vorbesc despre fiecare individual, fiindca pur si simplu nu am ce. Vorbesc despre ei, astfel, atunci cand vad si o echipa. Acum insa in prim-plan iese dezastrul produs de Costa. Prin felul in care s-a miscat echipa, ca un intreg, am simtit ca pur si simplu si-au batut joc de multii fani ce au venit sa-i sustina, i-au umilit. Putea sa fie o sarbatoare, puteau sa joace ca la Targu Mures de pilda, in debutul sezonului. Au jucat insa la nivelul de B la care, din pacate, Vointa Sibiu admit ca inca este. Bine ca am avut acea lovitura picata din cer. Bine ca macar la astfel de faze s-a decis ca bate doar Renan, cel care mereu stie sa traga tare si pe jos. Si, ca norocul sa fie complet, bine ca a fost mingea deviata exact cat a trebuit si exact unde a trebuit. Iar apoi, vai, ce rusine, am terminat meciul ca si Dinamo, etapa trecuta, cu Vointa atacandu-ne in valuri. Deci, cine sunt adevaratii castigatori morali ai meciului? Nu ma puteti acuza de subiectivitate (tin cu CFR-ul, nu uitati) daca voi spune ca „sibienii”. Nu va faceti griji: la fel a patit Sibiul si cu Steaua si cu Rapid, semn ca in fotbalul intern este o criza acuta de antrenori. Pai cine? Lucescu Jr, Ilie Stan, Ciubotariu si, cu sau fara voia Dumneavoastra, Costa?! Asta in vreme ce antrenori ce par competenti, gen Grigoras, Pustai sau chiar Pelici se chinuie cu loturi de „pesmeti”...

     Sa ajungem un pic si la cele mai comentate subiecte. Gafa lui Beto si arbitrajul. Beto a avut circumstante atenuante saptamana trecuta. Oricine greseste, am acceptat. Avusese cateva etape la rand momente de show, capatase incredere exagerata, a gresit, bun, i-a trecut. Asa am crezut. Nu ca n-ar fi buna increderea, din contra! Doar ca increderea in exces face din jucator un increzut. Asta a fost Beto azi. Minge venita usor catre el. Accept faptul ca a pus stop pe ea. Sa nu cumva sa-i sara din gazon aiurea. Acolo a avut deja un moment de degajare. A ales insa iarasi driblingul in fata lui Popa. Are timp pentru inca 2 degajari. Nu face asta ci iese ca un showman cu mingea la picior, dar stiind adversar in spate. Iar ce-a urmat dupa aia e lamentabil. A dat mingea gresit, poate i-a fugit piciorul dar...stiti ce? Avea tot timpul din lume sa se ridice. Daca vroia sa-si asume greseala chiar avea timp sa se ridice, sa se repozitioneze. Era victima doar a vreunui lob totusi greu de executat de la cei 35 de metri la care era sibianul. A ales mai lejer sa simuleze. Nu prea cred in ideea accidentarii puternice fiindca daca chiar de-abia mai putea calca pe picior atunci nici macar kelenul ce i s-a dat din belsug nu cred ca avea cum sa-i dea sprinteneala pe care Beto o avea pe final de meci, adica la vreo 15 minute de atunci. Iar daca Beto chiar avea probleme la glezna nu cred ca in minutul 80 Costa facea a treia schimbare riscand ca in orice moment sa recidiveze problema la Beto. Eu merg pe ideea unei simulari parsive, e drept, cu efect, dar total rusinoasa. Iar daca vorbim de efect, atunci sa nu uitam cauza: Beto si a sa hazardare. Pe de o parte e rau ca are astfel de momente. Nu sunt cauzate de lipsa de valoare ci de lipsa de respect, fata de echipa, fata de suporteri. El jongleaza practic cu soarta noastra. Un gol acolo, la acea faza si acum eram la 6 sau 7 puncte fata de Dinamo. Pe de o parte insa e bine. Evoluand asa nu cred ca Porto il va vrea inapoi cu disperare. Poate il avem si la anul, asa imperfect cum este. Cand ca perspective de inlocuire ranjesc Minca si Nuno Claro parca iti vine sa te legi cu lanturi de bara doar sa nu plece Beto. Pe de alta parte a facut si lucruri bune, nu atat parada de pe final de meci (care, sa fim cinstiti, a fost sub bara dar fix pe centrul portii), cat mai ales partea de comunicare cu apararea. Sunt cel putin 3-4 situatii in care mingi care in epoca „Nuno Claro” erau bubuite in corner sau out au ajuns linistit la Beto datorita felului in care isi face el loc spre balon vorbind cu coechipierii, coordonandu-i.  

     Arbitrajul. Nu e prima data cand il vad pe Petrescu. Va dau un sfat. Inainte de inceperea meciului uitati-va la „mutra” arbitrului. Da, termenul de „mutra” e corect. Cititi-i pe chip inteligenta sau smecheria, imaginati-va cum a ajuns el acolo, in prim-planul arbitrajului, cand sunt atatia altii pe la divizii inferioare ce nu sunt niciodata promovati, indiferent de calitati. Priviti-l pe Petrescu si veti intelege. Nu pentru acest meci, neaparat. L-am mai avut la centru si mereu a arbitrat la fel. Meciuri scapate de sub control (aici la Vointa-CFR au fost cel putin 3 momente in care s-a ajuns la incaierari), greseli flagrante dar si micile detalii.Din peluza spuneam la cald ca 1 din 2 decizii a fost gresita. Acum, ca am vazut si ceva secvente de inregistrare, sunt mai indulgent: 1 din 3 decizii a fost gresita. Nu este admis ca atatea dueluri sa fie judecate anapoda, dupa ureche. La un moment se da fault la un tip de contact, in altul nu, desi contactul e identic. Cel mai aberant e la duelurile aeriene unde „Radu mamii” (sau a unchiului, ca-i nepotism probabil) fluiera ca la ruleta ruseasca. Nu conta cine sarea spre minge si cine refuza duelul obstructionand. El fluiera doar dupa un algoritm absolut aleatoriu. Traiasca cine l-a promovat! Faza „golului sibian” –    asa-i va ramane numele ca si in cazul de la CFR-Vaslui cu „golul lui Wesley” (desi se fluierase eronat offside cu 2-3 secunde inainte ca Wesley sa traga la poarta) – arbitrul a fluierat imediat ce Beto a cazut, ceferistii s-au oprit. De asta am convingerea ca daca Beto vroia sa continue si coechipierii ceilalti ieseau sa blocheze golul nu era tocmai iminent. Dar da, ramane o greseala si fiindca era pe final de meci, minutul 73 si scorul era 0-0 poate fi catalogata drept viciere de rezultat. Sa si fie catalogata asa, macar sa-i fie pedeapsa pe masura pseudo-fluierasului. Dar asta n-ar fi tot. Mai sunt si alte faze tari in discutie. Pasa la portar cred ca a fost suficient de evidenta ca sa nu poata fi contestata. Greseala e a lui Miron, putea sa incerce si alte variante, avea tot timpul pentru asta. Cum am spus, greseala de divizie inferioara, nu de B, mai exact de D. Faza cu Panin si Tatar in marginea careului, judecata, cred, corect. Dar, a fost o faza in minutul 30, la un corner al CFR-ului. Piccolo a avut rolul lui Sougou, a venit sa prelungeasca acolo si s-a vazut clar cum este imbrancit din spate, fiindca pozitionarea in peluza iti da si asemenea avantaje. Reluari – ioc, penalty dictat – nici atat. Iar eliminarile.. A noastra, din pacate, destul de corecta. Primul cartonas galben luat de Camora fost indiscutabil, iar la a doua simulare a cazut in pozitia „avion” cerand faultul. Problema este insa la eliminarea lui Beza, de la sibieni. Nu sunt ferm convins ca aia era pozitie de contraatac si ca ala fost fault si nu mai mult o obstructie. Cred ca acolo al doilea galben a fost cam pripit, chiar daca exista circumstante pentru asa ceva. De regula nu se rupe echilibrul unei partide asa usor. Totusi, concluzionand, nu se poate spune ca „CFR a castigat cu arbitrii” (o s-o auzim des) decat daca cel care afirma asta are un interes a o face. „CFR a castigat si datorita unor erori de arbitraj” – asta ar suna corect. Corectitudine – ce chestiune desueta!

     CFR a castigat norocos, asta e clar. Si-a luat punctele, ca la Brasov, atunci si pe merit, oarecum. Acolo insa norocul l-am platit imediat, cu Dinamo. Mi-e teama insa ca scadenta la ce am luat acum va fi nu cu Mioveniul (unde daca nu batem se va rupe Cerul – mai stiti, 2012 se apropie?!) ci cu Steaua, peste 2 etape. Iar Vointa? Fiind echipa mica nu are parte la centru de Balaj sau macar de Tudor. Trebuie sa suporte astfel de „arbitrii-pampers”. Ce reclama ei azi cu CFR-ul au patit si cu Rapidul (tot genul acela de arbitraj naucitor), au mai prins momente jalnice si cu Vasluiul si mai ales cu executia de la Petrolul. Sunt curios daca fanii acelor echipe vor judeca acum CFR-ul. E frig, mustele nu rezista pe caciuli, stiu. Steaua a avut etapa asta o faza pe masura celei avute de noi. Sigur vor fi acum moralistii-sefi. Ca asa trebuie la noi. Nu conteaza ce spui, important e zgomot sa fie, sa nu se auda contraargumentele! Pacat insa de Vointa. Ceferisti, tineti cu Vointa „de aveti ocazia”. Le suntem datori macar fiindca sunt ardeleni si fiindca azi le-am luat punct pe nedrept (punct, nu puncte!). Si, ganditi-va si la mine: vreau sa vina CFR-ul si anul viitor la Sibiu!

PS: Pentru cei care ati umblat ieri pe strazile vechi ale Sibiului, ar trebui sa ascultati si un pic de "culoare locala". Scrisa in Sibiu. Iar acum lasati-i pe altii sa zica ce-or vrea despre CFR!

UaU ?!

     Ei, da! E un titlu cu doua taisuri. Putem exclama a entuziasm sau putem boci ca un bebelus ce si-a pierdut suzeta. Meciul si rezultatul derby-ului cu U este folositor pentru ambele porniri, depinde de care parte a baricadei te afli. Fiindca, cel mai greu dupa un astfel de meci este sa ramai rece si sa nu judeci emotional.

     Toata saptamana de scandaluri si scandari ce au prefatat derby-ul au suprapus si sporit inflationist tensiunea reala cu una mai degraba artificiala. Intr-o etapa in care intalnirile par dezechilibrate, inclestarea de sub Feleac a aprins toate mintile, televizoarele si nocturnele. Pentru o saptamana CFR-U Cluj a avut rangul unui Steaua – Dinamo, a razbatut peste toate celelalte “stiri de specialitate”, de genul celor cu care mai e cotatia lui Tanase in mintea lui Becali, ce mai zic fotbalistii miraculosi ai lui Dinamo intre doua miute de antrenament sau de cate ori se vad la un pahar de vorba Copos si Porumboiu…

     S-a vorbit si s-a scris neasteptat de mult dar nepermis de rau despre noi, iar controversata decizie a CFR-ului in legatura cu biletele a constituit pretextul perfect. Ce mai conta ca si Astra Ploiesti, la distanta de doar cateva saptamani facuse acelasi gest (ca principiu) la “skandenbergul de la Ploiesti” ? CFR-ul era bun de prins in offside. El constituia o miza, Astra nu fusese una. S-au “vorbit vorbe”, nu sport, nu fotbal. Problema a fost intoarsa ca un cub Ruby in repetate randuri desi era evident faptul ca pentru presa culoarea se potrivea perfect, din start, intotdeauna. Deci de ce atatea miscari? Ce sa se demonstreze? Sa se demonstreze cat de mult e fotbalul doar un alibi si cantitate neglijabila pentru ceea ce se vrea a fi presa sportiva si, poate mai grav, cat de dezechilibrate se pot face stirile (nu articolele de opinie) in presa sportiva. Mi s-a parut cel putin interesant sa vad felul de “presa de partid” in care ziarele tratau pana si cele mai insignifiante subiecte, mereu cu sageti alb-negre in maini si mereu cu CFR-ul in rol de tinta de Darts. Poate ar fi prins si bullseye-ul cu maximum de punctaj daca nu se ingramadeau toate mainile deodata impotriva noastra, fiindca astfel, categoric, n-a mai fost loc de sageti in acel spatiu altfel prea stramt vizat, oricat de buna era tintirea. Ceferistii, dupa aceste repetate atacuri identice si-au facut anticorpii necesari si ultimele pregatiri pentru derby cred ca si le-au facut chiar in liniste, zgomotul devenise unul “de fond”, sesizabil dar, mai mult de atat, neglijabil.

     Indraznesc chiar sa afirm ca tot “linsajul” la care a fost supus CFR-ului a avut mai mult efecte benefice: s-a creat senzatia ca gesturile visiniilor sunt cele ale unora care se tem, care apeleaza la tertipuri pentru a-si aseza mai bine asternutul. S-a dat iluzia unei false puteri rivalilor, poate transmisa direct jucatorilor adversi. Iar realitatea din teren le-a cam taiat craca. Exista totusi o diferenta clara valorica in favoarea CFR-ului, una de care trebuia sa se tina seama in pregatirea dinaintea primului fluier, iar faptul ca studentii au iesit la joc in primele minute le-a fost fatal: toata partida a insemnat pentru ei o cursa de urmarire pe tabela, disperata si neputincioasa. Pentru asta cred ca trebuie sa multumim cel mai mult celor care au creat toata zarva asta atat de utila noua. Iar acum putem savura bonusul: saracia de stiri de dupa meci (adica exact de dupa momentul in care se aduna cele mai multe informatii) spune totul despre amaraciunea pricinuita de victoria deplina a CFR-ului. Acum citim mai multe din „ce nu se scrie”, aflam mai multe din tacerea lor. Tot ce mai urmeaza pe langa, mici sicane ce au legatura cu organizarea evenimentului si nu cu dreptunghiul verde in sine, in mod normal, analizate cu calm ar trebui sa cada in ridicol. Ceea ce ramane dupa ziua de ieri ar trebui sa fie: CFR – U Cluj 3-1 si, eventual, CFR – U, 5-1 la mari ocazii de gol. Dincolo de asta raman doar vorbe pe care nici macar hartia nu le va tine minte…

     Am intarziat cu scrierea articolului, stiu. Dar e vorba ca am fost la fata locului. Nu puteam sa lipsesc de acolo. Era mica mea datorie morala. Pret mare la bilet?  Pentru un fan fotbalistic un CFR-U trebuie sa aiba macar valoarea pe care o are un concert pentru un rocker. Chiar daca nu dau dreptate felului in care a pus Paszkany problema, un sambure de dreptate tot exista. Calculati de asemenea in efort, asa cum stiu multi acei care au facut aceste experiente si banii pe care un fan din afara Clujului ii da pe drum (inca o data pretul biletului) plus riscul si oboseala unei intoarceri in miez de noapte pe drum cu o ceata ca laptele. Eram insa constient de tot si pregatit sa dau banii de bilet ca un mic suport pentru club, desi, recunosc, de ei mi-ar fi placut mai mult sa-mi pot cumpara materiale promotionale cu CFR. Dar, ce-i drept, mi-am rezolvat pana la urma biletul, punand mana pe una dintre acele invitatii la care cred ca ar fi putut ajunge orice fan cat de cat constiincios al echipei. Clubul nu a lasat pe nimeni de izbeliste, nu a vrut banii nimanui, a vrut doar ca amenintarea fortei, timorarea spectatorilor obisnuiti sa nu existe. Stiu ca nu exista un consens nici in randurile ceferistilor in interpretarea acestei decizii, dar sa ne respectam viziunile: eu cel putin, am sustinut decizia de la aflarea ei exact datorita motivului securitatii. Se va putea spune: „Uite, n-a fost nici un eveniment nedorit”. Foarte adevarat. Nu a fost, dar in aceste conditii si nu in altele. Se poate spune ce ar fi fost acum cu stadionul plin ca in primavara? Acum fanii adversi erau de cel putin 3 ori mai putini, acolo pe tribuna a II-a, unde nu exista decat „plasa” oamenilor de ordine. A sesizat cineva ce s-a intamplat la primele goluri ale CFR-ului? Jucatorii nostri se duceau sa se bucure, ca de obicei, in grupuri separate, in ambele parti ale terenului: unii cu cel care marcheaza si ceilalti cu antrenorul sau cu cel care da centrarea de gol. Nesansa sau proasta inspiratie a jucatorilor nostri a facut ca si Cadu si Weldon sa se duca in acelasi loc: in fata sectorului ocupat de U-isti. La primul gol a zburat un celular (adica de vreo 7 ori greutatea unei brichete), la al doilea destui spectatori au coborat spre primele randuri sau au incercat sa ajunga la oamenii de ordine din lateral (aveau ceva de impartit si cu cei din zona de dincolo). Acum intrebati-va ce s-ar fi intamplat daca, la fel ca in primavara, acel sector era ticsit de adversari, nu din orice categorie, ci cu suplimentul numeric al celor ce nu-si permit sa dea mai mult de 100 de RON pe un bilet. Cati oameni de ordine ar fi fost necesari? Isi asuma cineva riscul si consecintele unor eventuale evenimente, gen suspendari de stadion pe multe etape, amenzi, daca nu cumva chiar pierderea meciului cu 0-3. De ce sa se riste inutil doar „de dragul” adversarilor si de ce va zice lumea? Suntem organizatori, stadionul e privat, avem dreptul de a decide pentru noi. Totusi, nu uitati: suntem printre stadioanele din tara care n-au fost niciodata suspendate. Asta spune ceva. Mai bine grija excesiva la securitate decat incidente. Iar faptul ca astfel atmosfera a fost una pasnica, laudata de observatori si laudabila, din punctul de vedere al oricarui suporter, cred ca e dovada cea mai clara ca decizia a fost corecta. Sa ne amintim doar de ultimele minute ale partidei cand tot stadionul isi canta favoritii, chiar si U-istii (bravo lor!), cand fiecare revenise pe ceea ce ar fi trebuit sa conteze de la inceput: echipa proprie si nu in primul rand rivalii.

     Am fost acolo si am trait momentele de dinaintea partidei, cele care au de-a face cu apartenenta la grup si mai putin cu fotbalul, in sine. Am putut merge fara probleme prin oras cu insemne ceferiste, am vazut reunirea sustinatorilor CFR in Piata Mihai Viteazu, am urcat cu ei cat de cat in ordine, am cantat cu ei atunci cand am simtit ca ma reprezinta si am clatinat din cap dezaprobator atunci cand s-au depasit limitele civilizatiei. Am spus dintotdeauna ca inteleg ca e vorba de fotbal, ca inteleg ca asa se comporta de regula oamenii. Dar oare sunt lucruri care chiar nu se pot schimba? Ajuta cu ceva faptul ca-ti injuri rivalul (de fata cu el sau in absenta lui)? Nu e mai bine sa-l lasi sa priceapa singur lucrurile si sa astepti ca echipa (pe care ti-o incurajezi non-stop) sa rezolve ea problema?  Un 3-1, de exemplu e cea mai buna unealta impotriva adversarilor. Restul, pricep ei... Vulgaritatile chiar nu duc la niciun viitor concret. E ca un balansoar al trivialitatilor. Ei injura, noi injuram. Ce castigam? Cativa oameni care considera ca „asta e un mod de viata”. Putem contoriza insa cati suporteri pierdem, cati oameni nu mai vin cu familia (si cu copiii) la stadion? Nu avem nevoie de ei? Ca ziceam de un balansoar. Imi aduc aminte ca acela era un loc predilect pentru una din farsele copilariei, probabil o stiti si voi, poate ati practicat-o: te dadeai cu cineva pe balansoar, dupa care, deodata, fara sa-l anunti, atunci cand erai tu jos il blocai, il tineai un pic in aer si te dadeai rapid deoparte facandu-l sa cada de sus, sa se sperie bine. De asta am zis ca vorbim de un balansoar al vulgaritalor: oare ce s-ar intampla daca noi, deodata, ne-am opri din asta? Nu i-am lasa suspendati in aer, nu s-ar face singuri de ras, nu ar cadea tot mai „de sus” cu fiecare grosolanie pe care o vor spune in plus, dincolo de ceea ce deja noi clamam? E o parere, e o optiune de civilizatie. Altfel, e clar: derby-ul e frumos, cere pasiune, ingeniozitate, cere sacrificiu, dar, vedeti, cred ca e loc intotdeauna de mai mult.

     Un alt element care a cantarit in ecuatia derby-ului si a atmosferei de pe stadion cred ca este si vremea. Noiembrie friguros, o trecere prea rapida de la vara, lume zgribulita in aerul rece de pe noapte. Una e sa se joace etapa pe la ora 22 in septembrie si alta in noiembrie-decembrie. Ma gandesc acum la stadioanele din Rusia mereu cam goale in perioada de iarna. Cine, in afara de impatimiti, de fanatici, alege sa-si petreaca cateva ore intr-un asemenea frig? Cati indura vremea infofoliti pana la buze si cu un ceai fierbinte in maini? Cu toata lacomia pentru bani si drepturi tv cred ca cel putin de la jumatatea lui noiembrie orele de joc ar trebui eventual regandite. Vremea chiar poate fi un element prognozabil dar si direct implicat intr-un asemenea eveniment. Un exemplu clar a fost ceata care a tinut suspansul asupra desfasurarii meciului pana in ultima clipa. Era parca prea pacat sa fim sabotati astfel, sa se reia toate ritualurile organizatorice si a doua zi. La un asemenea eveniment de gala, la o astfel de asteptare infrigurata (la propriu si la figurat), ceata n-a fost pana la urma decat o cortina. Iar cortina se ridica fix la momentul gongului, asa a fost si in Gruia.

     Cine crede ca doar Steaua – Dinamo exista in Romania ar trebui sa vada derby-ul Clujului. Poate ca nu vorbim de milioane de fani dar nici nu exista dispersie. In Bucuresti mai tin unii si cu Rapidul, grosul fanilor echipelor e totusi in tara (nu in Capitala). La Cluj insa parca totul e visiniu sau rosu, nu pare sa fie spatiu de o alta optiune, e ca un cazan sub presiune, mai ales ca exista o dorinta enorma de revansa din partea „challengerilor”. Centura de campioana e cea care conteaza si deocamdata ea e la CFR. Ceilalti au „doar” 40 de ani de cand n-au mai batut in Gruia, ar fi pentru ei si pentru fanii lor o izbanda echivalenta cu pasul pe Luna. Cred, de asemenea, ca un event pentru o echipa din Cluj poate fi complet doar cu 3 conditii: castigarea Campionatului, a Cupei si a derby-urilor cu rivala. In 2007-2008 CFR-ul a reusit asta complet. Acum 2 sezoane, n-a avut cu cine. Dincolo de vorbe, victoria asta are valoarea unui trofeu neoficial. Cred in consecinta ca ea il va tine pe Costa in functia de antrenor pana la primavara, indiferent de ce ar urma in etapele ramase

     Este normal ca ambitia exista si poate are chiar proportii exagerate. Dar, asa cum veti constata voi, ceferistii, in etapa urmatoare, la Sibiu, exista o diferenta intre vointa si putinta. Ambitia nu tine loc de dribling, nu tine loc de plasament in teren ci, din contra, poate prabusi caracterele mai slabe, ii poate trada pe cei care incearca mai mult decat ii tine valoarea. Din start, era suficient sa citesti numele de pe foaia de joc ca sa intelegi de ce Ungurusan, Grecu, Abrudan, Szukala nu sunt echivalenti cu Piccolo, Cadu, Camora, Panin ca sa facem doar o comparatie simpla, doar la nivelul apararilor. Exact ca in Liga Campionilor, cum simteam impotriva echipelor mari. Nu-i destul sa vrei, trebuie sa ai si cu ce. Din acest moment al discutiei, toata ideea de derby adevarat este un pic luata in deradere de modul in care s-au prezentat adversarii. Nu se poate sa pui pe cele doua talere ale unui cantar doua masuri cu asa o diferenta de greutate si sa speri ca ceva il va inclina catre tine! A mers in primavara, in cu totul alte conditii, dar de-ajuns. Ieri niciun motiv din lume nu l-ar fi iertat pe Costa daca nu ar fi castigat, avea toate armele necesare. Trebuia doar un pic de studiu (iar cele 2 saptamani de pauza competitionala erau ragaz suficient pentru asta), putina inspiratie (in a nu gresi fatal) si nitica inversunare pe care au asigurat-o in cantitate suficienta ziarele si toate vorbele din jur (multumim inca o data). Urmarea s-a vazut imediat din startul meciului. Zadarnic incercau U-istii sa dezvolte un joc de pase, degeaba incearcau sa fie pozitivi si sa incerce cat mai mult poarta; cand CFR-ul aducea mingea in jumatatea de atac situatia devenea foarte complicata pentru echipa mai slaba, pusa in situatia de a face fata unor dezavantaje majore in duelurile 1 la 1 si, chiar si cand erau la minge, aveau de infruntat un pressing la care nici Dinamo, acum 2 saptamani n-a prea facut fata. Iar asta nu se facea cu furie de taur ci cu calm, cu stiinta a ceea ce face fiecare si cu increderea ca la un moment dat vor exista erori ale adversarului. Cata vreme visinii si-au respectat valoarea si au incercat sa fie pozitivi in stil U n-a avut nicio sansa. Singurele momente cu probleme au fost cele de dupa pauza cand parca o mana invizibila ii tinea pe Peralta, Muresan si Renan in propriul teren, catre o protejare de scor ce nu era necesara. Ceea ce a urmat dupa 3-1 a dovedit ca precautia excesiva numai buna nu este echipei ce beneficiaza de un asemenea avantaj de lot.

     Argumentul de consolare al U-istilor ca au avut posesie superioara, nu tine. Pasele lor au fost mai lente, un joc de constructie intins pe tot terenul, evident, mai mult timp la minge. Ar fi interesant insa de vazut posesia pe zone si mai ales in treimea de atac. CFR-ul si-a schimbat un pic stilul de joc cu mingea, special pentru aceasta ocazie. Daca in primele etape, avand avantaj, pasau minute in sir, intre mijlocasi si fundasi, incercand sa scoata si sa rasfire pe teren adversarii, acum si din cauza ca recuperarile se faceau mai sus s-a mers mai mult pe ideea folosirii vitezei, pe lansari, pe fuga si pe depasiri, asta tocmai fiindca apararea U-ului este repetenta comparativ cu pozitia ocupata acum de ei in clasament. CFR a incercat rezolvarea rapida a fazelor, U a pasat mai mult, de multe ori chinuindu-se sa gaseasca solutii de la mijloc in sus. Asta e explicatia posesiei. Ceea ce conteaza este impresia generala lasata, acolo unde s-a vazut clar de partea cui era puterea efectiva si, eventual, fazele de poarta construite. U - maxim 2 (golul lor nu intra aici, fiind cadou). CFR - 5 sau 6 (nici golul 3 al nostru nu intra aici). Cine a vazut meciul stie singur ca a numarat zeci de recuperari ale mijlocului nostru, ca atacul a schimbat partile si s-a gasit foarte dezinvolt, asta in vreme ce de la U doar Tony a parut din acelasi material si, ici-colo, suturile lui Cristea – cel care la CFR n-ar avea loc intre titulari, nici cu a sa Bianca in carca. Asadar, cu exceptia sfertului de ora de dupa pauza terenul a fost inclinat intr-o singura directie. Daca Beto nu le facea acel cadou fix inainte de pauza sunt sigur ca se termina rau de tot pentru ei. De fiecare data cand diferenta a ajuns la doua goluri parca formatia U devenea resemnata, isi accepta limitele, iar daca vorbim de minusuri atat de mari intre combatanti deja derby-ul devine o formula plina doar de sensuri dar nu si de continut practic.

     Costa si-a facut bine treaba, incepand cu mult dorita reintoarcere a lui Piccolo. Italianul nu a fost perfect, a avut stangacii dar, foarte important, toate acelea nu au fost decisive, erau situatii in care mai era cineva in spate. In interventiile decisive i s-a vazut clasa. Incet-incet isi revine la forma din sezoanele precedente. Prin comparatie, Cadu a pierdut dueluri aeriene cu Tony sau a pierdut de cateva ori omul din marcaj la faze fixe, situatii in care adversarul avea doar de finalizat corect. Niciunul nu a jucat perfect dar, meritoriu, mult mai bine decat cuplul Cadu-Diogo de la precedentele infatisari. Cadu a mai avut o mica problema. Titularizarea lui Peralta pe zona din fata lui. Din cei 3 mijlocasi dispunerea e clara, cand ne aparam: Muresan ia centrul, Renan zona din stanga si Peralta pe cea din dreapta. Renan se duce langa Camora si acolo e o linie „Maginot” a noastra, Muresan e gardianul de pe centru iar Peralta, chiar daca e mijlocas ofensiv e obligat uneori sa vina si sa inchida intre Cadu si Panin. Aici e problema noastra cea mai mare si asta poate fi sesizabila atunci cand jucam cu echipe ce au un mijloc competent. Cand vom juca impotriva echipelor mai slab cotate atunci poate fi folosit si Peralta sau De Zerbi, se poate face aparare in zona mijlocului doar in 2, neschimbatii Muresan-Renan, dar cand jucam un meci mai important (cum va fi in curand cel cu Steaua) atunci probabil ca Celestino ar trebui sa fie solutia buna. Caci de pasatori nu ducem lipsa: Muresan si Renan au dat azi niste pase de mare efect, nu au fost chiar cu nimic sub Peralta sub aspect ofensiv si nici Celestino nu s-a aratat in precedentele partide a fi o piesa slaba. Dar doar pentru acest neajuns nu il pot acuza pe antrenor. Felul in care si-a impins echipa sus este, dincolo de rezultatul pragmatic, de laudat; eficienta dar si felul in care a fost folosita pentru o decizie finala unanima in favoarea CFR-ului. Ar trebui remarcat Costa si pentru primul gol, cel care de fapt a rupt lacatul, o schema clasica deja a CFR-ului, avand cu Sougou inspirat si atletic, un foarte bun executant de faze fixe, Renan si, restul, jucatori de forta care pot gasi spatii de a marca. Antrenorul se cuvine laudat pentru ca si-a atins obiectivul. Poate nu a mai jucat echipa atat de frumos ca impotriva lui Dinamo, insa, vedeti….rezultatul este cel care ne arde acum. In startul sezonului gandeam si altfel. Atunci mai era vreme…

     Eroii acestui meci sunt, in viziunea mea, Renan, Camora si Weldon. De ce? Fiindca n-au gresit aproape nimic. Renan e bataia de inima de la mijloc si in cel putin 3 situatii a si construit faze importante, de regula cu lansari catre Sougou. Weldon, pentru felul naucitor in care se misca pe teren, pentru cum danseaza pe picioare, un balans perfect chiar si cand este atacat de aparator. Cat despre golul dat de el, ceva imi spune ca nu e tocmai al lui. Reluarea e cam neclara, dar, din ce vad eu, Weldon da pe langa mingea care sare in poarta dintr-o maneca neagra, adica din Ungurusan, cel depasit in saritura de atacantul nostru. Iar Camora – cred ca ati vazut cu totii. Daca mai avea si aport ofensiv ar fi facut chiar jocul perfect. Pe langa ei ar mai fi trecut Sougou, cu aport de “assist” la toate golurile: prelungirea cu capul la primul gol, centrarea din viteza (si ce faza in viteza!) de la golul 2 si recuperarea esentiala din picioarele lui Szukala de la golul 3, ceva aproape echivalent cu ce a facut Tony cu Beto, la gafa noastra. Daca mai adaugam si repetatele depasiri pe flanc ale lui Grecu, intors de nenumarate pe toate fetele de Sougou, chiar nu ar fi niciun motiv sa nu il nominalizez pe senegalez intre premianti...doar ca… Offside-urile, din nou. 6 am numarat eu. Si n-ar fi un dezastru daca ele ar veni din pozitii de alergare catre poarta, acolo unde daca scapa o data e pericol enorm, deci se merita s incerce. Insa, din nefericire, mai toate aceste greseli il gasesc pe Sougou cu fata catre poarta noastra, nu simte sa se retraga in spatele fundasilor imediat ce mingea nu mai e la el, sau cand situatia cere joc de posesie. Deocamdata Sougou nu poate fi folosit decat cu mingi lansate, fiindca altceva nu stie juca. Cu echipele ca Vointa si Mioveni va merge asta…dar cu Steaua?

     Muri a facut si el o “tona” de recuperari. Privindu-i eficienta a reusit ce se cheama in baschet un “double double”, atat pe defensiv cat si pe ofensiv. El si Renan sunt jucatorii pe care U nu i-a avut, nu a avut mijlocasi box to box autentici. Daca nu erau alte momente mai devreme sau mai tarziu acolo se rupea jocul, asta era cheia si tot de aici ideea de decalaj valoric prea mare pentru a vorbi despre un derby.

     Ronny si Panin au fost jucatori ciudati. Unul nu s-a prea vazut la minge (desi juca in atac), celalalt a fost intrebuintat doar sporadic. Dincolo de asta insa, miscarea celor doi in teren a asigurat functionarea intregului mecanism.

     Ar fi ceva de vorbit si despre golul 3 al nostru. Ca tot a fost avancronica meciului “scaldata” in sange de U-ist donator, am fi putut vorbi la acea situatie de un caz de tetanos. Asa vorbim de Kapetanos. Am avut ceva strangeri de inima atunci cand l-am vazut introdus pe teren in locul rapidului Weldon dar am priceput ca acea schimbare era cauzata probabil de vechea accidentare a brazilianului. S-a nimerit bine. A fost omul potrivit Kape pentru acea recuperare Sougou si pasa simpla (mereu pasa, nu sut) a lui Peralta. Grecul merita lauda pentru ca a rezistat tentatiei de a trage din primul moment, semn ca nu mai e atacantul doar speculativ de pe vremea Steaua, a driblat si si-a asezat mingea pentru un culoar si mai bun. Are meritul de a-si fi tinut firea si de a fi rezolvat meciul chiar acolo, pe loc. Din nou din postura de rezerva, ca pe vremea Steaua. Ce-ar fi daca l-am redescoperi asa? Omul ce intra pe final, cand situatia cere sa facem schimbari la atacanti si are golul in jambiere.

     Cat despre Beto si a sa greseala, recunosc, il asteptam cu o eroare. Credeam ca va fi insa o faza la care sa spun “a iesit pe sub minge”, “nu s-a pozitionat bine”. Dar nu asa, atat de stupid. Ce e de spus? Se intampla! Doar ca, in ultimele 5 partide, Beto al nostru a avut de 3 ori momente in care a driblat atacantul ce venea pe el. Portarul nostru e un showman, desigur. Isi asuma riscuri (multe deloc necesare) si greseste astfel. Acolo era final de repriza, tocmai il laudam fiindca vorbise cu Camora sa-i lase mingea si, in loc sa se tranteasca pe ea a vrut sa mai castige 2-3 secunde, sa traga de timp. Intentie si “rasplata”. Un gol care ii poate fi iertat, dar doar ca idee generala, la cat a facut in alte meciuri. Pentru ziua de ieri insa, putea sa scoata pe banda rulanta restul suturilor (a si facut-o in 2 randuri); daca de la 2-0 el i-a adus pe adversari in joc, vina e a lui si vad ca si-a asumat-o, atat prin declaratii cat si prin gesturile din timpul meciului. Meritul pe care i-l atribuiam eu lui Beto nu era ca scoate mingi imposibile ci ca e un portar sigur, cu joc eficient de picior, care prinde tot ce e de prins, care coordoneaza apararea. Face astea foarte bine, doar sa nu sufere de un exces de incredere, de un preaplin de sine. Asta nu ne-ar ajuta.

     3-1, asadar. Poate fi 3%-1%, conform sondajului IRES, despre suporterii celor 2 echipe, fiindca “Universatilitatea” si “Universalitatea” lui U este contrazisa mereu de statistica. Ei sunt buni se pare la zgomot, mai ales ca au si portavocile perfecte, de conjunctura: mass-media. Altceva, nu mai conteaza ce se mai aduce in discutie, fiindca e lipsit de greutate. Important este ca meciul s-a desfasurat bine, ca CFR a castigat fara drept la contestatii, ca n-au fost probleme organizatorice, ca arbitrajul a fost atat de bun incat nici nu e nimic de spus despre el. Ba ceva este: de ce nu e inca un arbitru din Romania macar cu o clasa (nu cu 3-4) sub Balaj?!

     Urmeaza un meci special pentru mine. Prima data cand CFR-ul ma viziteaza, la Sibiu. Unul dintre motivele pentru care tin si cu Vointa este acesta: daca ei rezista vad CFR-ul in orasul meu. Asta e miza. Totusi, fiindca stiu destul de bine posibilitatile echipei locale pot spune ca ne putem astepta la o partida foarte complicata. Daca meciul cu Mioveniul ar trebui sa-l bifam lejer, cel cu Vointa va insemna multa munca. Nici Steaua, nici Rapid, nici Otelul si nici Dinamo n-au avut viata usoara cu o echipa serioasa asa cum e cea din Sibiu. Va puteti astepta sa fie mai greu decat la Brasov. Sper Costa sa isi faca bine temele, sa vada deficientele de viteza si avantajul folosirii unui sistem 4-3-3 contra unui 3-5-2, transformabil in 5-4-1 cam cum joaca Vointa. Miza este sa nu mai pierdem puncte, chiar daca nu ne vom apropia prea mult de Dinamo pana la primavara. Sa fim doar sub distanta de 3 puncte fata de ei si sa asteptam ca totul sa se rezolve in meci direct. Nu mai conteaza acasa, deplasare. CFR-ul are bilant mai bun in acest sezon in meciurile din deplasare, de mirare, nu?

     Asadar, grija la dozarea bucuriei de dupa derby si mare grija la Vointa. Va astept la Sibiu!

Wicked Game sau Nuno Reloaded

     Unde sunteti, o voi zei ai pragmatismului?... In ce templu va beti nectarul batjocurii, stand relaxati si insensibili, cu castile pe urechi ori la suete cu domnisoara Fortuna, nepasatori la muritorii ce se dau de ceasul mortii (cum altfel?!) incercand sa rastoarne ceea ce implacabil le haraziti? Cum ingaduiti voi ca un razboi epopeic sa fie decis de catre un cal troian, de un calcai al lui Ahile si nu de iscusinta si vitejia eroilor? Cat va mai rabda Athena, cea careia ii compromiteti stradania de a promova intelepciunea, cine sa mai creada in logica gandirii umane si nu in forta perfida a viperei hazardului, cu a sa fulgeratoare muscatura letala? O, voi zei, v-ati uitat la meciul nostru hotarator sau ati stabilit dinainte scorul, schimband apoi pe vreun X-Factor inspre delectarea muzelor? Voi zei chiar va pricepeti la fotbal sau doar va implicati fiindca va este in fisa postului?! De ce nu puteti lasa forta barbateasca sa triumfe, de ce adversarului ce se preface mort pentru a scapa de lovitura finala i se ingaduie sa puna de la pamant o piedica prin care sa rastoarne mestesugul luptei? De ce fuseriti Iliada si Odiseea intr-o singura saptamana, de ce oferiti atatea lectii deodata? Cine sa le cuprinda si priceapa pe toate? Hadesul sa va fie casa, Styxul sa va fie cale, muriti voi zei nedrepti!

    De la Brasov si pana la Cluj nu-i cale asa lunga. Totusi, nu credeam ca intamplarea de luni va parcurge chiar atat de repede calea aceasta pentru a fi prezenta din nou si in Gruia. Stiam insa ca va veni o zi cand ne vom reintalni cu ea, cand va trebui sa platim ceea ce am primit cadou atunci. Dar de ce dobanda de derby?! De ce 3 puncte castigate si azi 6 puncte pierdute? Ca cele doua intamplari sunt legate o dovedeste chiar si numai coincidenta minutelor in care s-a rasturnat soarta: 79-80 si 90+, asta dincolo de stilurile de joc, de situatiile mai clare azi decat luni de a inchide jocul definitiv. Pragmaticilor ce glorificau CFR-ului pentru norocul inuman de la Brasov le-a fost dat raspuns azi in modul cel mai cinic cu putinta. Cred ca oricine ar fi dat o victorie nemeritata cu o echipa de dupa mijlocul clasamentului pe una absolut invrednicita in acest derby. Viata ar fi mers mai departe, comentariile s-ar fi facut pe baza punctelor cuvenite si nu cu “dar”-uri pentru consemnarea in subsidiar a realitatii din teren, impresia, perceptia si palpabilul ar fi mers ingemanate si nu astfel, fiecare in contradictoriu. E greu sa se admita ca o echipa pierde un astfel de meci in care pur si simplu a fost o menghina pentru adversar, la fel cum e greu sa se creada ca situatia se va mai repeta vreodata. E clar, daca CFR-ul va mai juca vreodata asa cum a facut-o azi nu are cum sa piarda. Daca ne gandim ca astazi a fost “viteza de croaziera” (si nu ceva exceptional) atunci sunt sigur ca mergand candva, la luni distanta, in Stefan cel Mare, in deplasare, in aceleasi conditii punctele scapate azi vor fi recuperate. Rar de tot am vazut in Romania ca intr-un derby, formatia care conduce in a doua repriza sa aiba forta de a face pressing in treimea adversarului, de a-l tine in corzi in stilul lui Bute. Doar ca, pana la urma si Bute va fi invins si pentru asta va fi nevoie doar de o intamplare, doar de o scapare pentru ca tot ce l-a facut campion sa fie pus la timpul trecut, chiar daca forta si priceperea vor exista si se vor mai putea manifesta inca. Asa si aici unde unanim, de la ceferisti, trecand prin comentatori mai mult sau mai putini obiectivi si chiar pana la dinamovisti, toti admit, de voie sau de nevoie superioritatea CFR-ului. Toti, mai putin tabela si clasamentul… inca.  

    Repet: daca ce am vazut azi nu a fost doar o zvacnire (favorizata probabil de o prestatie slaba a adversarului), daca asta poate fi CFR-ul chiar si atunci cand totul ii e impotriva, chiar exista motive serioase sa credem in el. Pe cat de amarat eram dupa victoria jalnica de la Brasov, pe atat de increzator as fi dupa infrangerea revansarda de sambata. Singura teama este ca daca in cateva zile, de luni pana sambata s-au schimbat atitudini si obiceiuri proaste, s-a luat aminte si s-a rezolvat ceea ce n-a mers, asta nu e o garantie ca din noiembrie pana, sa zicem, in februarie toata structura echipei va fi sudata. Dar daca se va intampla asta, atunci in afara de cateva momente episodice nimic n-ar mai trebui sa ne mai puna probleme.

De saptamani intregi spun ca derby-ul CFR-Dinamo va spune exact care e diferenta dintre cele doua echipe, ca se va tomografia in teren starea lucrurilor precum si chiar parcursul de pana acum. Cred ca acum e clar pentru toata lumea ca CFR minus Dinamo da cu plus. Cum se explica atunci momentele in care noi, urmandu-i in programarea etapelor, intalneam mereu adversari parca mai tari decat cei de care tocmai trecusera ei? Daca ne gandim la cele 2 fete ale echipei noastre din aceasta saptamana explicatia poate fi foarte simpla: forma si intamplarea. Nimic necurat, asa cum poate se suspecta. Era prea devreme in campionat pentru jocuri de culise. Pur si simplu asa de mult variaza echipele romanesti de la un meci la altul; un Petrolul ce azi pierde cu 1-5 maine e in stare sa se tina scai de orice adversar. E fotbal, e posibil orice, iar derby-ul nostru de azi chiar a demonstrat asta.

    Pot fi furios dar nu pot fi trist. Trist esti cand stii ca nu te mai poti ridica, furios esti atunci cand esti ranit dar deplin constient de forta ta. Pot asadar sa consider o mare nedreptate ce s-a intamplat azi dar pot in acelasi timp spera ca la adapostul neluarii in seama de catre cei care azi au triumfat norocos situatia va bascula, nu de pe o zi pe alta ci in timp. Pot fi impacat cu ideea ca asta era un meci pe care trebuia sa-l pierdem, caci totul a tras a merge pe dos. Accidentari, gol luat rapid, minge la o palma de 3-1, doar un surub lipsa in mecanismul nostru si apoi intoarcere de scor chiar inainte de final. Pot sa accept fatalitatea asta si pot sa admit ca s-au facut lucruri bune, ca CFR-ul a evoluat si in teren dar si in timp.

    Nu i se poate reprosa lui Costa faptul ca nu a gandit, ca nu a incercat. Sa remarcam cele 4 schimbari de la start (e drept, doua cauzate doar de terminarea suspendarilor). A incercat si chiar i-a reusit sa reimprospateze echipa. Cu mici poticneli angrenajul chiar a functionat, cresterea randamentului fiind sesizabila de la acele prime 10 minute cu deja 3 ocazii si pana la posesia prelungita. Ca nu e perfect si ca a uitat sa schimbe exact acea piesa ce azi a cedat exact cand lumea era a noastra, asta e iarasi adevarat. Dar este tributul pe care-l platim pentru ca antrenorul nostru sa inceapa sa judece cu mintea si nu cu inima. Rand pe rand favoritii sai fie au confirmat, fie, dupa puncte cedate mult prea usor, au fost schimbati sau ajustati. Daca se mai rezolva 1-2 lucruri atunci chiar vom ajunge la maximum cat poate scoate antrenorul de la echipa. Restul e treaba conducerii, fiindca mai sunt doar cateva etape si apoi se pot umple gaurile din intregul lor. Accidentarile au aratat unde e fragilitatea, deoarece, ca un facut, exact pe posturile cu probleme ne-au fost scosi din lupta titularii: atacantul central, atacantul extrema stanga si fundas lateral. Pentru oricare altele am fi avut solutie de rezerva (poate cu exceptia portarului – si el deteriorat). Felul in care s-au produs aceste accidentari cred ca spune multe despre implicarea soartei in meci: Diabate se pune in pozitie de recuperare, Weldon intra puternic in el, normal jucatorul ce receptioneaza lovitura trebuie sa fie accidentat dar, ce sa vezi, dinamovistul isi revine, atacantul nostru insa ramane avariat din cauza caderii gresite. La fel la Lionn, un pic impins de catre Danciulescu, are 10 variante de a cadea si o nimereste fix pe cea mai proasta. Interesant este ca amandoi acesti jucatori ai nostri se ridica dupa contactul cu kelenul, trag din dinti, se vede ca sunt conectati la joc, la miza, sunt eroici (ca si ceilalti), dar la primele fortari corpul ii tradeaza. Vine si Ronny la rand si Hora e completa. Nu pornesc de la ideea gresit enuntata de anumiti comentatori ca vina pentru accidentari este a preparatorilor fizici. Nu, daca era vina lor, atunci acesti jucatori folositi 100%, meci de meci, s-ar fi accidentat demult deja. Este doar efectul unei zile in care tot ce trebuia sa se intample s-a petrecut.

    Cu 3 accidentari nu mai e loc de schimbari tactice. Iar daca echipa a jucat astfel chiar si in aceste conditii inseamna ca a fost bine croita. Nimeni nu putea sa faca mai mult, cum nimeni nu putea sa-l apere si pe Beto de intinderea care l-a facut sa ia atat de usor (pentru el) ultimul gol. Totul a fost ca intr-un film de groaza in care, rand pe rand, psihopatul macelareste victimele, una dupa alta. Diferenta intre un 2-2 cu jumatate de echipa lovita si acest 2-3 o face insa prostia, o face exact acel pariu incapatanat al lui Costa, singura sa eroare dar, iata, esentiala: Nuno Diogo. Nu se poate spune ca judecandu-l pe aparator dupa statutul sau nu ar fi fost motive sa prinda candva lotul CFR-ului….dar doar pe banca de rezerve, cel mult. Cata vreme Piccolo e inca la noi si cand Maftei reintra in “picior” la CFR II, cred ca portughezul nu are ce sa caute in teren, mai ales atunci cand se iau ultimele 3-4 partide ale sale si sunt puse sub lupa: cate dueluri aeriene ratate, cate pozitionari defectoase, cate imprecizii la minge.. Piccolo, ca orice italian, are arta apararii in sange, niciodata n-ar fi tras de tricou inutil sau sa fie depasit fara apel la blocaj. Culmea, la Brasov, Felice chiar aratase ca desi pe taramul Traciei nu mai are trac, ca era destul de sigur pe el ca sa fie preferat lui Diogo. Oare ce l-a tinut pe portughez in echipa? Sa fie nationalitatea? Sa fie constanta in titularizare (cu sau fara merit)? Sau sa fie blestematul de nume “Nuno”, cel care urmareste ca un duh rau CFR-ul? A fost Nuno Claro, cel care ne-a mancat siraguri intregi de meciuri, acum e Nuno Diogo cel care preia stafeta si care prin aceste erori de azi s-ar putea sa ne fi distrus un campionat. Sa nu ii prind pe sefii de la CFR ca-l cumpara pe Nuno Viveiros ca le rup… intentiile! Cum a gresit Diogo cred ca vede toata lumea, chiar si el insusi (judecand dupa reactia sa si de la penalty dar si de la golul final). Repet, spre deosebire de toate celelalte elemente care ne-au stricat jocul, acestea puteau fi prevazute prin apelul la memoria celorlalte evolutii. Cine n-a facut-o sa plateasca oalele sparte. Sau, macar, daca atunci cand a gresit fata Rada a fost imediat schimbat, acum astept sa vad daca Nuno Diogo are si creditul in alb pe care l-a avut candva Nuno Claro – cel pentru care nicio gafa nu era imposibila – sau se va produce schimbarea.  

    Sigur, Nuno Diogo poarta responsabilitatea la 2 goluri. La al treilea, la primul gol incasat, vinovatii se pot vedea usor si pe filmare. Sunt acei care ridica mana. Unii cred ca fac asta pentru a cere offside. Nici vorba! Tocmai asta fac: isi recunosc vina. Cadu si Lionn, depasiti in viteza de catre sprintenul si tanarul Danciulescu. Mai mare dragu’ ! Din fericire Lionn a fost inlocuit – nu pare ca si-a revenit la forma de fotbalist, iar Cadu a avut sansa sa mai faca si niste lucruri bune, sa bata un penalty ca la fotbal in sala, sau sa ia o minge de pe capul adversarilor, in aparare. Mai multe despre aparare nu se pot spune fiindca, spre lauda echipei, nu s-a dat ocazia dinamovistilor sa se apropie. Cinci ocazii au avut dinamovistii (cu indulgenta) – 3 goluri. CFR-ul cel putin 9, plus alte multe situatii in care nu au gasit pasa potrivita – 2 goluri. E tot ce trebuie spus sub aspect statistic pentru a explica..

    Partea cea mai elocventa a superioritatii noastre a fost in a doua repriza, dupa golul de 2-1. In avantaj si in pressing, ca o echipa mare! Cu aceasta ocazie m-am cam lamurit si cum sta treaba cu presiunea asta. Trebuie sa ai contra cui s-o faci. Una e cand e derby si alta cand joci contra Ceahlaului. Una e cand adversarul incearca sa construiasca, cu pase pe jos si alta cand, apropiindu-te de el, adversarul arunca mingile in fata, doar-doar iese ceva. Lipsind si motivatia de la un derby, e clar de ce, contra unei echipe mici si avand o aparare cascaval ca a noastra e mai bine sa fim cuminti si sa abordam partida un pic altfel. Acolo e nevoie neaparat de un om creativ la linia de mijloc, fie ca vorbim despre De Zerbi sau Peralta, nu se poate merge cu acest “plug” de 3 mijlocasi de constructie defensiva reconvertiti profesional. Ce meciuri cu echipe slabe mai sunt? Cu Vointa si Mioveni! Cand insa avem derby, se poate sta in pressing, adversarul este cel care vine cu mingea la noi, trebuie doar sa avem oamenii necesari sa i-o luam. Muresan, Celestino si Renan si-au facut foarte bine treaba sub acest aspect. Chiar daca la primul gol lansarea lunga a lui Catalin Munteanu a venit din zona lor, aia se poate nota la situatii de joc, ingrosate de eroarea din spate. Problema celor 3 nu este nici sa tina de minge, lucru pe care il fac excelent ci sa dea acele pase in fata, decisive. De cele mai multe ori l-au cautat pe Sougou si zona lui de fuga de langa tusa, asta a fost solutia convenabila. Cand insa Renan a intrat mai aproape de zona varfurilor si a dat pasa mai scurta l-a pus pe Sougou in situatia de 1 la 1 cu portarul – vezi golul 2. La Gabi Muresan s-au notat deja obisnuitele recuperari si respingeri de fundas central (mult mai sigur decat Diogo), iar la Celestino, pe langa cateva faze frumoase, am vazut si 2-3 greseli grave, pase la adversar. La el trebuie sa avem intelegere, e doar la al patrulea meci, dar nu pot sa nu remarc ca in general in derby-uri este element-cheie, joaca foarte bine (la fel a jucat si cu Vasluiul).

    In fine, in atac, ar trebui sa-l laudam pe Sougou, pe care doar offside-ul si nu adversarul il opreste si pe Ronny, pentru golul si pentru 11 m scos. Deocamdata chiar daca nu imi place, el e singura solutie pe care e in stare s-o vada Costa (mai sunt si altele) pentru zona aceea si, mai bine, are o alta forma fata de cea care l-a facut la un moment dat rezerva. Cat despre “buba” din centru…Kapetanos nu se poate spune ca n-a incercat. A participat la faza de la primul gol, a mai deviat cateva mingi, dar pentru un om de careu, in situatia in care si jucam un astfel de joc de centrari, evolutia lui e slaba. In prima repriza, in 35 de minute avute la dispozitie, nu a atins mai mult de 5 ori mingea, iar in a doua daca era sa fie cineva la minge erau ori Hora ori Sougou. Kapetanos trebuie sa fie primul pe lista curateniei din iarna, e un “covor” ca nu mai merge nici aspirat, nici batut. Efectiv nu se mai potriveste cu mobilierul! (asta ca sa nu fiu complet iresponsabil in afirmatii si sa spun ca el insusi e un mobilier, un sifonier din lemn greu de stejar ce zgarie parchetul la fiecare mutare). Kape nu s-a potrivit nici la jocul de aglomerare a careului, nici la cel de contraatac. Oare nu cumva o fi mai bun in aparare, sa zicem, pe postul de fundas central?! Iar Hora, fasnet ca de obicei, a incercat ceva, abil si interesant, dar mereu blocabil in ultimul moment. El are scuza ca a fost obligat sa joace pe stanga, locul pe care nu-l vrea nimeni din lot. Ce bine este sa nu prea avem ce vorbi despre fundasii laterali si despre portar, cei care au fost solicitati cel mai putin! Normal, atunci cand mijlocul face toata treaba murdara. Beto a fost iarasi omul nostru de degajari, de data asta insa la pase venite in spate cu mai multa noima, in situatii cu adevarat complicate si nu doar din lipsa de idei. A incasat el un prim gol imparabil, dar dintr-o miscare pe care cred ca Danciulescu, la toate cele 200 de goluri ale sale, nu poate spera sa-i iasa mai mult de 1 din 10. Si asta e o diferenta. Lor le intra un astfel de gol, la noi se plimba mingea pe linia portii. La ultimul exista cert suspiciunea ca era accidentat. Omul care vroia sa joace in continuare cu pometele spart nu putea sa fie rapus doar de o intindere, insa putea fi redus la statutul de portar absolut conventional. Ce m-a revoltat a fost momentul accidentarii sale. Portarul nostru la pamant, in careul mic, iar un dinamovist, cu mingea la picior la mijlocul terenului s-a gandit ca cea mai sportiva cale de a egala (fiindca atunci era disperare mare de solutii la ei, la 1-2) ar fi sa traga de la mijlocul terenului. Da, fair-play-ul e orientativ, nu-i asa?   

    Cea mai umilitoare ipostaza pentru ceferisti n-a fost in timpul meciului ci dupa. Daca chiar atunci toata lumea din studiouri spunea raspicat ca CFR a fost totusi mai buna trebuia lasata si continuata aceasta idee si nu sarit la beregata arbitrilor. Am inteles ca jucatorii din teren aveau dreptul sa creada ca acea faza ciudata de 3-1 virtual a fost gol. Din teren se vede intr-un fel, Niculae spunea ca si Beto era convins ca a fost gol valabil. Dar cei care vad reluarile, mai ales cea din lateral? Cu toate stop-cadrele nu se poate spune ca mingea a depasit linia portii. Vorbim doar de miscarea ei in aer, inainte sa fie deviata de Balgradean in bara, fiindca de acolo lucrurile sunt clare. Chiar daca ar fi fost gol, detectabil cu sublerul probabil, tot n-ar fi trebuit sa-i rastignim pe arbitri. S-au castigat finale mondiale la astfel de faze. Daca ar fi “vrut” golul sa existe cu adevarat atunci avea grija sa atinga si un pic de plasa a portii. Pacat, acela a fost singurul moment de sclipire a lui Kapetanos din ultimele 6 meciuri. Cat despre acuzele ca nu a fost penalty la Nuno Diogo, sa-mi fie iertat… Un aparator nu are voie sa puna mana pe tricoul adversarului nici macar pentru a vedea din ce material e facut. Nu trebuie neaparat sa vrea ca atunci, pe loc, sa traga de el ca si cum ar face schimb de tricouri fortat. Calculul e simplu: chiar daca n-a fost atat de vizibila si decisiva ca la Ronny, tragerea a existat. “Case closed”, vorba unui personaj tipic romanesc. Ce a gresit intr-adevar Tudor este ca a fluierat intr-o maniera bulversanta. Atipic pentru el este ca s-a zgarcit la cartonase in faze clare, de la simulari si pana la crampoane puse pe adversar cu intarziere. Mai notez ca prima repriza a facut-o harcea-parcea cu stilul sau de arbitraj de baschet. Mai ramanea sa indice tabela si greselile personale ale fiecaruia jucator ca totul sa fie clar. Tudor ramane mereu fata de idee de personaj al meciului un “wannabe”. Ba chiar el a furnizat faza meciului, in viziunea mea, o chestiune teatrala de un comic total, pe care regizorul transmisiunii a cam scapat-o. Iat-o aici:   

    Revenim la 4 puncte fata de Dinamo. Ei si? Acum 2 etape erau 5! Noi sa jucam asa cum am facut-o azi si vom reusi sa castigam in primul rand derby-ul cu echipa marginita doar la Cluj, apoi sa adaugam la zestre punctele obligatorii (dar grele) de pe parcurs si, poate, cine stie, poate nesansa de azi isi va schimba parerea tocmai la Steaua. Chiar si invins si chiar daca nu-s “Canuta om sucit”, eu sunt multumit, aproape mandru de ceea ce a aratat echipa noastra. De ce n-as fi? CFR-ul a aratat ca e din alt material, chiar daca are un Scarlatache deghizat in Nuno Diogo si chiar daca nu are (in teren) un bunic sa povesteasca pase precum Catalin Munteanu. Intrebare: la Dinamo ar fi jucat oare ca titulari De Zerbi, Rada, Nicoara, Peralta sau…. Piccolo (nu, asta nu e de dat, ne trebuie noua!). Ei, poate ca in partide ca cea de azi rezultatul sa fie inversat de valoare dar asta nu va fi la nesfarsit. Cu un cap pe umeri (atentie la declaratii, domnilor din loje), cu simtul obiectivitatii in selectia jucatorilor, cu o munca mai atenta la CFR II (acolo avem plantati cativa puieti interesanti) cred ca avem jucatori cat sa facem 2 loturi, una de campioana si alta pentru a fi macar pe locurile de Europa League. Asta cu si fara centrimetri pana la gol, cu si fara una-doua faze fluierate anapoda, “fara si fara” Nuni de oricare ar fi ei…