luni, 31 octombrie 2011

Sindromul sacilor in caruta





     Cand omul are toti sacii in caruta se cheama ca-i gospodar… Nu mai conteaza cum i-a urcat acolo, ce calitate are faina din ei, ca ii scartaie caruta sau ca nu are boi cu care s-o urneasca ori chiar si faptul ca sacii nu sunt ai lui. Omul nostru poate sa zambeasca linistit a harnicie, sa dea bine in poza. Fotografia surprinde doar momentul nu si trecutul sau viitorul…

     Asa arata si CFR-ul nostru la “poza clasamentului” de azi. Dupa ce tot sezonul trecut am stat pe la mijloc acum mai ca ne-ar lua cu ameteli de la inaltimea la care suntem cocotati. Aproape ca nu mai are nicio importanta cat si cum am gafait pana am ajuns aici, ca prizele de catarare ne sunt subrede sau ca nu avem nicio tehnica de alpinism. Daca noi nu mai putem urca macar putem spera ca vor cadea altii. Pana la urma am castigat un campionat, acum doua sezoane, fiind chiorul din tara orbilor, deci poate ca nu-i cazul de procese de constiinta. Daca privim meschin, in binomul “obiectiv-indeplinire” spunem ca stam bine. Daca incercam insa sa adaugam faptele la sansa avuta de cateva ori drept aliat si sa ne gandim la perspectivele continuarii in aceeasi forma atunci avem serioase motive de ingrijorare.

     Cred ca ar trebui s-o afirm direct: CFR-ul nu a mai facut o partida buna, completa, de vreo 5 etape, de la victoria cu Vasluiul. De-atunci aproape fiecare meci a avut la final, dupa declaratiile multumite si impaciuitoare un mic spatiu de respiratie in care se putea adauga acel dezamagit “Da, daaar….”. Iar azi, pentru cei care au memoria meciului acest “dar” este si mai prelung. De-acord, nu e nimeni vinovat pentru noroc! Nu suntem nici primii si nici ultimii care-l avem. Ba, la cat am patimit in trecut, poate e o compensatie, poate ca este esential sa-l avem, poate ca e ingredientul absolut necesar cu care se prepara campionii. Totusi, faceti un exercitiu de imaginatie: sa zicem ca durata partidei ar fi fost ca la rugby, 80 de minute. Cum ar fi aratat starea noastra de spirit acum, ce am fi spus? “Lamentabil, infrangere in fata locului 13 din campionat, fara nicio ocazie reala, fara nicio idee. Ne-am departat de varf si in halul asta de joc nu avem cum sa batem in derby.” Acum putem vorbi mai lejer, ne si vedem lideri saptamana viitoare pe vremea asta, ne gandim ca echipa a aratat forta daca in 10 minute a incropit o victorie si ca daca macar vreo 20 de minute putem sa apasam la fel pe acceleratie, Dinamo nu are cum sa scape nejumulita. Oare? Echipa noastra (daca pot numi astfel cei 11 care n-au legat nimic intre ei aproape tot meciul) a aratat groaznic la Brasov. Spre marele necaz al celor ce ne tin pocinogul succesul ne-a picat pleasca. Dar oare fiind impostori ai victoriei putem spera la mai mult? Eu tind sa neg asta, nu se poate sa mearga la nesfarsit asa. Ori punem toate piesele la locul lor si facem mecanismul sa mearga ori cand ne va fi lumea mai draga vom ramane cu sacii in drum…

   
     N-ar fi poate atat de frustrant oportunismul care ne aliat daca am vorbi despre situatii echitabile. Dar nu suntem intr-una din acele ipostaze in care sa ne privim adversarul de la aceeasi inaltime, in care lupta sa fi avut motive sa fie dreapta. Exista un decalaj in favoarea noastra, un avantaj pe care ni l-am facut prin investitii, prin experienta, prin obiectiv si…. care nu se vede pus in practica. E descurajant felul chinuit in care ne scoatem victoriile, orbecaiala cu care ne apucam adversarii de categorie clar inferioara. Cui va spune ca tot ceea ce conteaza e ca am invins azi, voi avea toate motivele sa-i arat ca asta s-a intamplat doar cu doua goluri norocoase. Un sut, bun, intr-adevar, al lui Celestino, pe care un portar “incalzit” ar fi trebuit sa-l scoata data fiind distanta si o lovitura de gratie venita chiar la ultima minge aruncata la disperare, dupa ce in 90 de minute 20 din 20 astfel de incercari nu ne-au iesit. Daca mai scotocim dupa ceva cu greu putem descoperi o faza a lui Hora, o mica deviere a lui Piccolo si… cam atat. Asta e istoria unei lupte in care am avut norocul ca adversarul sa-si rupa gatul cazand singur in craterele obuzelor noastre aruncate fara tinta precisa. Eficienta e cea care conteaza dar ea nu poate acoperi maniera bezmetica in care ai nostri au vrut sa castige azi. Sunt sigur ca antrenorul Costa a avut un plan doar ca, din pacate, asta nu s-a vazut deloc in teren. Macar daca ar suprapune sablonul sau pe realitate, macar daca ar observa faptul ca schimbarile au transformat radical coeziunea echipei, daca ar extrage seva tactica din ce s-a intamplat azi si ar aplica-o la urmatoarele partide, atunci da, am spune ca pe langa puncte, lectia desprinsa azi e mare castig. Sunt insa sceptic in privinta asta, cand in 12 episoade am avut mereu aceeasi distributie fixa. Nu il vad pe Celestino jucand prea curand alaturi de Muresan, pe Hora preferat lui Bastos, chiar daca azi ei au fost cei care prin dorinta sau prin iscusinta au schimbat fata jocului. Asadar, dati-mi voie sa fiu neincrezator, sa afirm ca am castigat cand am fi meritat poate cel mult egalul si ca a fost infiorator cum in compania unei echipe de mijloc-subsol a campionatului am reusit “performanta” sa nu avem nimic inchegat o prima repriza si chiar mai mult. Si sa fim convinsi ca daca Brasovul nu dadea dovada de naivitate in zona centrala, nici in 180 de minute nu reuseam sa egalam.

     Sunt multe lucruri pe care nu pot sa le pricep nici in ruptul capului. De ce mijlocasii si atacantii se vad de aproape doar la poza de grup de la start. De ce atacantii fac pressing de la careul advers iar mijlocasii doar din propriul teren. De ce arata liniile noastre ca un sandwich fara nimic intre felii, doar paine goala. De ce dam 100 de pase inapoi la Beto ca si cum portarul ar putea da o pasa decisiva si nu doar o degajare sub presiunea adversarului… De ce o echipa care a jucat altceva in primele cateva etape a ajuns acum sa se chinuie astfel, de ce schimbarile se fac doar din minutul 60-65 incolo chiar si atunci cand e clar ca nimic nu merge, de ce un teren pe care joaca Weldon si Pele Buga nu se inclina spre brazilianul veritabil, nu spre cel contrafacut din porecla.  

     Vinovatii sunt pe teren, dar complicele lor e pe banca. Am zis-o si cu alte ocazii: jucatorii nu se titularizeaza singuri ci sunt pusi in teren de cineva care-i monitorizeaza atent, zi de zi, ii cunoaste pe fiecare mai bine decat isi stie propriul buzunar. Asadar cum de nu si-a dat seama Costa ca tot ce avea nevoie acum echipa era un aer proaspat ?! Zicand asta nu ma refer la schimbarea lui Cadu cu Piccolo, fortata de conjunctura ci la acele mutari nefortate de nimeni ci doar planuite, functie de determinarea celor uitati pe banca atata timp, ca niste jucarii prafuite in cutia lor, nefolosite de nimeni. A fost evident ca avusesem ceva pe banca si nu in teren in momenul in care Hora a intrat in locul lui Bastos. Cu sprinteneala lui, cu felul in care acoperea terenul, romanul a fost primul pas spre insanatosirea jocului, pe prinderea mai rapida a mingii de la adversar. Ca tocmai atunci a picat si golul brasovenilor nu e vina lui. Eu observ doar ca in momentul schimbarii echipa a avut o mica tresarire. Nu se poate vorbi de faptul ca Hora era odihnit si Bastos deja consumat de minutele jucate. Nu l-a impiedicat nimeni pe Bastos sa alerge in primele minute, sa fie al treilea om la pressing, sa vina intre linii util dar si abil. Problematic este ca nu e prima situatie in care se comporta astfel. In urma cu o saptamana a fost exact la fel. Asadar de ce nu a fost Hora titular si, s-ar fi comportat ca un Bastos daca era sa fie titular? A doua inlocuire: Peralta-Celestino. Pe argentinian nu-l pot banui de lipsa de implicare. A incercat sa tina de minge, a fost tavalit in repetate randuri de adversar dar chiar nu a gasit zone de pasa. Fiecare minge lansata in adancime l-a prins pe Sougou in offside, semn clar de cat de bine stam la sincronizare. A trebuit sa vina Celestino, sa ajunga in zonele de unde de regula Peralta ridica neincrezator privirea sperand ca doar-doar va fi vreun tricou visiniu vizibil dar, in loc sa paseze sa traga (excelent) la poarta. Acel Felgueiras, portarul competent al Brasovului, cel care a scos macar 2-3 astfel de suturi (daca nu si mai grele) contra lui Dinamo tocmai acum a dat gres. Neincalzit, nefolosit, neatent. E drept, sutul lui Celestino (vazut deja si cu alte ocazii) este unul la care chiar ar trebui sa ne uitam mai atenti. Asa cum mai nou Renan a inceput sa bata loviturile libere la fel Celestino ar trebui folosit acolo in centru, cel putin pentru specialitatea asta a sa. Atunci cand nu merg pasele, macar ar merge suturile. Fara curajul lui din minutul 80 deja banuiesc ce s-ar fi intamplat, luati exemplul de la egalul cu Petrolul. Inca 1-2 minute brasovenii ar mai fi tras cumva de timp, ai nostri ar fi intrat in criza de timp si ar fi inceput sa arunce mingile catre Kapetanos si Weldon prinsi in menghina aparatorilor. Ar fi urmat o zbatere surda si un rezultat amar. Asadar, pentru curajul sau, pentru ca i-a iesit, pentru ca a intors soarta, dar si pentru executia curata eu pe Celestino l-as desemna omul meciului. Nu vad asadar niciun motiv pentru care el sa nu fie titular la derby-ul cu Dinamo, sa le blocam centrul pentru a putea pravali atacul peste ei.

     Sunt de-acord ca si Costa are meritul schimbarilor, mai ales a celor disperate – vezi Kapetanos in locul lui Panin – dar problema este ca tot cu el pe banca echipa si-a dat 70 de minute cu stangul in dreptul, fara suturi la poarta, fara mingi folosibile, fara cornere, fara nimic. In terenul brasovean iarba nu era calcata. Cred ca tema de discutie este ce fel de stil si-a dorit CFR-ul azi. Cu atacuri pe flancuri? Da, la inceput, Camora in cateva randuri dar si Panin au urcat mult pe zonele lor pentru a da centrari. Numai ca acolo doar Weldon era tinta iar ca sa castige duelul si sa mai si trimita mingea periculos trebuia o potrivire aproape “stelara”. Ce s-a mai incercat? Mingile lansate pe Sougou. De fapt aici intram in miezul tumorii tactice. Pentru ca Sougou sa prinda o astfel de minge sunt necesare 3 elemente: sa fie spatiu suficient pana la linia de fund, pentru ca atacantul nostru sa faca preluarea si sa aiba loc sa-si depaseasca adversarul; sa fie mingea aruncata corect (lucru care se mai intampla) si, cel mai important, ca Sougou sa nu fie in offside, chestiune la care, dati-mi voie sa spun “este cizma”. Sunt perfect intelegator ca in astfel de meciuri un atacant e prins in offside. Dar de cel putin 5 ori? O data e prins de faza, a doua oara nu se astepta chiar atunci la lansare, a treia oara e doar offside milimetric …. insa sunt atatea situatii in care Modou chiar ar fi putut sa previna offside-ul “kilometric” cu “fanta de lumina orbitoare”, sa se retraga mai des dupa linia de aparatori si sa nu iroseasca astfel orice incercare a noastra de taiere a apararii. Parca si Traore statea mai bine la acest capitol! Priviti doar golul din minutul 90 si la “modul Modou” in care Sougou era sa strice si acea faza, el fiind in offside dar nesimtind deloc asta. Tinand cont ca el “din asta traieste”, din aceste depasiri in viteza ale adversarului, cred ca se impun antrenamente serioase cu el, chiar daca la varsta asta nu cred ca-l mai schimba cineva. Macar sa se obisnuiasca, sa se simta si sa se sincronizeze cu mijlocasii, sa reusim artificial cumva (chiar asa, caznit) ceea ce altii reusesc prin fler, natural.

     De ce n-a mers jocul de pase? Care joc de pase? De cate ori au combinat Muresan, Peralta si Renan intre ei? De cate ori a ajuns mingea utilizabila la ei si cu invaluiri, cu optiuni de pasa pe langa? Rar de tot sau deloc, daca ne gandim la optiunile de pasa filtranta, in fata, intre liniile adverse. Miscarea noastra in teren este ZERO, este un dezastru la acest capitol. E si normal ca in asemenea conditii un mijlocas neriscand sa piarda mingea paseaza in spate, catre fundasi care, la randul lor, la primul pas al atacantului advers catre el dau catre portar. Sincer, aproape ca nu-mi mai doresc sa-l avem pe Beto in poarta. Un astfel de portar inspira la lene din partea fundasilor. In loc sa-si asume ei riscuri prefera sa dea inapoi la omul cu manusile. Cat de bun ar fi Beto in jocul cu piciorul sunt lucruri pe care categoric nu le poate face. De pilda, sa degajeze mai lung decat ar fi facut-o fundasul. Mingea in spate la portar inseamna imediat continuarea alergarii adversarului catre Beto. Pe un portar nu trebuie sa-l impresori din 3 parti pentru a gresi, ca pe un fundas. Sunt de-ajuns 2 oameni in pressing ca sa-l inchisi, sa-l obligi sa degajeze precipitat. Cum face asta? Grabit, fara elan, de jos… Chiar daca Beto are joc foarte bun de picior asemenea degajari nu pot fi nici lungi si nici bine tintite. Mingea ajunge cel mult pe la mijlocul terenului unde deja adversarul vine sa conteste saritura la cap. Asadar, de ce 10 pase inapoi la portar? Ca sa nu riscam si sa scoatem adversarul la joc, sa-l intindem pe teren? Gresit. Adversarul trimite doar atacantii, cei care oricum tot prin zona aia ar sta, iar riscul… e de-ajuns sa ne amintim de primele minute cand cu mare noroc Beto a obtinut un out de poarta intr-o situatie in care se balbaise. Dupa Chiajna, dupa Ceahlaul, azi chiar mi-am dat seama ca ai nostri exagereaza cu aceste pase la portar, ca e lipsa de idei, de curaj si harnicie din partea fundasului in a cauta solutii in fata, e o lene tactica ce transforma situatii in care noi ar trebui sa construim in degajari sub presiune. Atunci de ce nu degajeaza Beto direct, din careu, din autul de poarta? E o tactica inepta care cred ca la absolut orice analiza si-ar putea dezvalui ineficacitatea. Trec minute astfel, nu intram in terenul advers cu mingea, nu avem ocazii, iar cand primim si gol, brusc, ne trezim ca prin simpla graba, prin nevoia de a gasi solutii rapide, incepem sa jucam fotbal. Oare chiar nu-si da nimeni seama ca nevoia asta poate fi implantata inca de la inceput?

     Tot din cauza lenei acesteia s-a dus si bruma noastra de joc combinativ din inceput, atunci cand am detectat o usoara tentativa de tinere de minge in zona Renan-Bastos-Camora. Bastos trecea un pic catre centru, omul de pe acea parte venea dupa el, iar Camora avea loc astfel sa urce. Cata vreme insa marele obiectiv era centrarea inghesuita nu era loc de prea mari sperante. Cat despre frumoasa noastra linie de mijloc, croita special pentru a recupera mingi, a fost redusa doar la Gabi Muresan si la un Renan parca mult prea sters. Iar cand Muresan a ratat interceptia in terenul advers s-a nascut golul brasovean, unul la care Nuno Diogo era fara urma de logica la 10 metri mai in spate decat Piccolo, prost plasat si cu zona mare intre ei, deci nicio sansa sa incerce iesirea la off-side sau deposedare, cat despre viteza celor doi, alergatori fara minge in a-l prinde pe “celebrul vitezist” Cristescu, parca am revazut faze de la recent incheiatul Campionat Mondial de Rugby cu aripa sprintand lejer spre terenul de tinta ajunsa doar cu privirile de adversari.
De la Brasov stralucesc Viveiros (ce calcai i-a iesit in repriza a II-a!) si Chipciu, jucatori care daca nu ar fi deja sigur supralicitati de lacomii patroni de Romania ar reprezenta o varianta de studiat pentru CFR, dar restul echipei este una modesta, locul in clasament nefiind mincinos. Asta s-a vazut si la golul lui Weldon, unde mingea aruncata bine de Gabi Muresan (de ce sa mai tii pe teren mijlocas ofensiv, daca cel defensiv poate da mingi de astea?) a fost ajunsa lejer de Weldon, cel care a aratat cum simte un atacant veritabil jocul la off-side. Din nou Weldon. Weldon cu Rapid, Weldon cu Vaslui, Weldon cu Ceahlaul. Ce eficacitate, cate puncte si cat de importante, ne-a facut aproape de unul singur! Golul asta de pe final a fost o surpriza si un cadou, fiindca daca era egal nu cred ca cineva se declara indignat, dupa evolutia de pe teren.

     E bine ca avandu-l pe Alexandru Tudor ca arbitru am reusit sa nu incasam cartonase. Daca nici Gabi Muresan nu a luat galben asta chiar e de mirare, de consemnat. E foarte important sa nu avem suspendari pentru meciurile ce vin. A luat insa Camora, cel care se apropie de limita. Ma gandesc cu cine il vom putea inlocui atunci cand va lipsi? Sau jucam ca in formula de azi, de pe final de meci, cand cu un 3-4-3 am reusit 2 goluri in 10 minute?! Oare asta nu spune suficient despre ce ar insemna sa mai jucam si altceva?

     Stam nesperat de bine in clasament. 66% dintre meciuri le-am castigat, avem intr-adevar statistici de potentiala campioana. Daca ar merge insa si jocul asa… Vine totusi momentul adevarului, cel in care nu mai putem spune “Petrolul a fost nimicita de Dinamo si pe noi ne-a impiedicat” sau “Brasovul s-a tinut tare cu Dinamo, iar cu noi a pierdut” (nemeritat).. Vine momentul in care turnesolul acestui derby va spune exact ce-i cu noi, unde suntem si ce putem. Cu un astfel de joc ca cel de la Brasov nu imi fac iluzii de victorie, mai ales daca se va merge pe ideea “am castigat, nu mai conteaza”. Are relevanta si inca enorma! Jocul nostru scartaie din toate incheieturile, iar o ascundere a problemelor in spatele clasamentului si a stirilor cu “CFR-ul amenintator in spatele lui Dinamo” nu ne va ajuta deloc sa schimbam ceva. E nevoie de o schimbare in ideea noastra de joc daca vrem victoria, daca vrem cele 6 puncte de la derby. Altfel, putem    spera la un derby egal, asa cum sunt cele mai multe in campionatul nostru. 0-0-ul sfant… Asta e nivelul intern. Dar, oare, nu cumva tocmai ca sa evite aceasta mediocritate CFR-ul a adus fotbalisti straini?