joi, 23 decembrie 2010

De Craciun





Craciun Fericit, va doresc, prieteni, cu liniste in suflet si bucurie pe chip!


Iar cum niciun Craciun nu soseste decat daca este intampinat cu colinde am ales sa cant si eu 2 melodii speciale: o colinda si un cantec de iarna, scris de mine, acum cativa ani.

Vino, Doamne!




Adrian Sobaru a fost ocrotit. S-a intamplat o mica minune de Craciun, fiindca gestul disperarii ii putea fi fatal. Acum sa ne rugam pentru Sobaru, sa-si revina cat mai repede si sa isi poata ajuta familia, macar cu valoarea fiintei, singura pe care nicio politica de pe lumea asta nu are puterea de a o reduce.

Iar apoi, poate, vom invata ceva din semnificatia protestului sau. Sa ne gandim, asa cum multi n-am facut-o anii trecuti, de cate astfel de sacrificii individuale e nevoie, cati martiri stiuti sau nestiuti cerem ca sa avem puterea sa ne unim, dincolo de sindicate, dincolo de interesele egoiste ci doar sub spectrul disperarii si a lipsei de speranta crescande de la o zi la alta.

Singuri putem doar soca. Uniti putem schimba!

marți, 7 decembrie 2010

Centurionii

EMIR KUSTURICA - Asfalt tango




Mare minune! Sibiul are centura! Dupa multa asteptare, nervi si cheltuiala s-a implinit in sfarsit ceea ce trebuia sa se intample prin 2003. Ce frumos cadou ne-au oferit guvernantii fix in ziua cea mai propice pentru a fi mandru ca esti roman: 1 decembrie. Anul trecut o autostrada pe la Cluj, acum o minunatie de asta scurta, de criza, la Sibiu. Totul ar fi fost o incantare daca, intr-un moment de suprem spirit stilistic un anumit personaj-cheie in povestea asta nu ar fi rostit un fapt memorabil: "sibienii sa-si faca poze cu TIR-urile fiindca nu le vor mai vedea prin oras". Atunci mi-am adus aminte de fapt de fotografiile cu TIR-uri, acolo unde aparea mai des: in ziare, la articolele cu gropi (treaca-mearga, se astupa...cu banii Primariei Sibiului) si mai ales, cu accidente. Faceti o statistica simpla cu cate accidente mortale a cauzat traficul acesta in oras si veti obtine inca un cost sinistru al amanarilor succesive. Oare cati morti/an de intarziere a centurii ocolitoare reies? Macar de aceasta jena, indiferent cine ar fi fost acum la putere (fiindca toti au fost implicati) ar fi trebuit sa faca aceasta deschidere tarzie pe furis, ca hotii, la ora 3-4 dimineata, sa nu-i vada nimeni.

Se putea insa rata un asemenea moment? "Lunga" plimbare pe autostrada, bataia cu pumnul in piept in fata camerelor, poza de grup si mai ales panglica, (offf!), acea dulce si minunata panglica.... Toate asteptau clipa de glorie. Doar cu invitatii au zbarcit-o organizatorii, de vreme ce au invitat un primar al Mediasului (intr-adevar, foarte implicat si proxim in chestiunea in cauza) dar pe primarul Sibiului si pe presedintele Consiliului Judetean (ales prin vot direct de sibieni, amintiti-va) nu i-au chemat asa cum logic ar fi cerut uzantele oficiale. Amandoi erau de la FDGR si, mai mult ca sigur, calculul a fost ca ambii ar fi fost un pericol la imaginea "PDL v-a dat pusca si centura lata". Cel putin Johannis, tinand cont de inaltimea lui, s-ar fi vazut la poza de "taiat panglica" chiar si din randul al cincilea! Mai bine sa ne comportam deci ca golanul ce se da cu loganul.

Trec 2 zile de la inaugurare si am si eu drum la Medias. La intoarcere, noaptea, ce idee ii vine lui Adi, soferul: "Hai sa n-o mai luam prin oras. Trebuie sa ajungem pe la viaductul Vasile Aaron, numai bine, mergem pe centura! Ne urcam la intersectia cu drumul Sibiu-Medias si ne dam jos acolo, la iesirea Sibiu-Agnita. Am fost eu, chiar in ziua lansarii si totul e OK!". Ma grabeam putin dar si curiozitatea sa vad cea de-a 8-a minune a lumii era mare. Urcam asadar pe autostrada, totul bine si frumos, viteza constanta, astfalt bun, poduri...Ajungem la prima intersectie ce ducea catre oras si .... apare un sens de interzis la iesire. Obligatoriu inainte. Pe panourile de sus acolo unde ar fi trebuit sa scrie "sageata Sibiu" era o mazgalitura ca a unui elev ce a scris o prostie la tabla... Mai parcurgem vreun kilometru si ne apropiem de iesirea pe care noi o cautam. Ce sa vezi... Aceiasi interdictie. Mai sa fie, asta e centura care a fost inaugurata? Adi era nervos, cum ii e stilul. Singura solutie ramanea sa mai facem vreo 6 kilometri, sa trecem de Selimbar si sa ne dam jos doar acolo unde se iese in drumul national. Ajungem in cele din urma in acel punct si ii vine lui Adi o revelatie: "eu am intrat pe autostrada pe acolo pe unde ti-am zis, deci pe partea asta trebuie sa fie deschisa urcarea, deci si coborarea". Era noapte, n-am vazut nimic dincolo, nu putea fi contrazis in vreun fel. Face doua bucle si imediat ma pomenesc tot pe centura, pe sensul celalalt de mers. Iarasi 6 km si ajungem la locul cu pricina. Aoleu! Aceiasi hasurare! Cum? De ce?  Simplu: centura a trebuit deschisa in stilul romanesc: totul ideal la lansare. Totul sa para perfect, masinile sa parcurga de la un cap la altul. Bine ca nu l-a scapat pe premier niscaiva nevoi, sa zicem "fizio si mai putin logice", sa aiba nevoie sa se dea jos, ca atunci ar fi inteles tristul adevar: "te-ai urcat pe centura, mergi pana la capat! No way back!". Va amintiti unde erau o obisnuinta acest gen de "vizite de lucru"? Dupa ce pleca tovarasul se dadea jos poleiala. Asa si acum, cu centura noastra. Citesc acum, ca omul patit, ca o bucla din acelea de acces pe autostrada va fi gata in 1-2 saptamani, cealalta mai incolo, adica totul va fi gata doar prin aprilie anul viitor. Cert este ca noi, muritorii de rand, am inaugurat la randu-ne centura, atat de folositoare sibienilor. Cu un drum cu sens obligatoriu inainte si apoi cu inca unul obligatoriu inapoi, fix pana la locul de unde am pornit, iar apoi am urmat drumul clasic, prin oras.

Am inteles ca era obligatoriu pentru realizarile inchipuite ca inaugurarea sa fie la timp, seriozitatea sa fie clamata, triumful aclamat.. Pe urma ne ocupam si de "surogatele" initiale, mai asa, in stilul nostru, al constructorilor. In avantul general, cu aplomb demn de o campanie electorala se promite acum o autostrada Sibiu-Nadlac, pana prin 2013. Sa dea Domnul sa fie Uniunea Europeana (cea care da de fapt 75% dintre fonduri) cu batul pe noi ca altfel nu avem nicio sansa sa fie gata inainte de 2020. O inauguram atunci si pana in 2050 va fi si finalizata! Noi suntem urmasii Romei? Daca ar fi fost ei ca noi probabil ca podul lui Apolodor era gata doar la anul!


Mai jos, daca doriti sa vedeti, traseul nostru distractiv.





duminică, 5 decembrie 2010

Pentru varcolaci si nu numai....




Acum aproape o saptamana ma suna pe la ora 22 Adi cu un ton de "112": "Alex, tu ai vazut cerul? ... Waw, sa vezi luna! N-am mai vazut asa ceva. Un cerc perfect, ca o explozie in jurul ei!" Zic gata, Doom's Day, asta a fost, stai sa salvez proiectul de pe calculator si sa ma rog sa fie vreun Bruce Willis care sa ne mai salveze. A si ajuns gaura neagra la noi?

Dar continua tot Adi: "Vezi, du-te repede, se mai vede inca un pic". Arunc celularul pe pat, imi apuc repede carjele, fac o cursa de ski-carja-fond prin casa pana pe balcon si ma uit. Intr-adevar, un cerc mare de nori, fix cu luna in centrul lor. Nici urma de chipul lui Isus pe cer, nici urma de ceva flacari. Ma mai uit un pic la luna, tot asteptand sa faca ceva, sa se dea peste cap sau ceva spectaculos. Degeaba... Ma intorc la telefon asteptand explicatii de la Adi. "Pai da, zice, acum nu se mai vede asa, dar sa fi vazut mai devreme! A fost un cerc de nori exact in jurul ei si apoi s-a tot marit. Acum poate nu se mai vede dar, atunci sa stii se uitau toti de afara pe cer. Am mers repede in casa, am luat aparatul si am facut si poze". I-auzi, dovezi! Deja eram interesat. Mai ales ca aparatul lui Adi e din "specia NASA", poate-poate vad si eu fenomenul.

Asadar am asteptat cuminte livrarea pozelor pe care le pun acum si aici, pe blog. Interesante, ce ziceti? Cercul de nori este intr-adevar remarcabil prin perfectiunea sa. Sa fie un semn? Sau vreun fenomen cu explicatie fizica? Eu ma gandeam ca poate luminozitatea lunii pline intr-o seara fara vant sa fi avut cumva efectul acesta, de disipare egala a norilor, dar sunt doar speculatii. Pana atunci privim si intelegem fiecare ce vrea, fiindca in asta sta frumusetea lumii.