vineri, 30 iulie 2010

Brandu' de tara






Ne-am facut cica brand nou. Ditamai brandu'! Mai tare, mai mare, mai sexy... Frunza verde de cicoare/ O sa dea turismu-n floare. Cel vechi nu mai functiona. De fapt, n-a functionat, cred, niciodata. Asa ca trebuia, vezi bine, schimbat... In ce? Intr-unul identic. Aceeasi Elena, cu alta poseta.

Ca de obicei, cand un roman face ceva, se imbulzesc ceilalti sa critice. Putini cu argumente clare si foarte multi din pura dusmanie, politica, conceptuala sau macar pentru a se afla in treaba. In situatia asta deja nu mai are nimeni dreptate, nici o tabara dar nici cealalta. Iar fiindca acesta este un proiect al Ministerului Turismului condus de stim noi cine stim noi cum, cei care n-au mai prididit cu criticile au fost cei din Opozitie. Ce mi se pare scandalos este ca asa cum toti “ne pricepem” la toate, dintr-o data si cei din politica parca au devenit cu totii specialisti in publicitate! Cei mai multi s-au legat de logo si slogan, curajul fiindu-le dat si de scandalul acesta al posibilului plagiat. Ba ca e prea scump, ba ca e de fapt un furt, ca Ministerul a fost tras in teapa, ba ca un logo de asta puteau sa-l faca si studentii de la Universitate. Nimeni n-a pus punctele pe "i"-ii de la "Minister".

Din start spun un lucru evident: un logo, ca si un slogan bine ales, valoreaza enorm, constituie o mare parte din reusita unei campanii. De la desenele de la Lascaux omenirea cica tot face logo-uri. Asa ca de ce nu s-ar pricepe un student la fel de bine ca firma asta anjagata sa nasca campania? Ideea - pare cel mai simplu lucru pentru toti, fiecare om isi inchipuie ca o are! Recunoasteti diletantismul in abordarea asta? Vin de la oameni care cred ca toate simbolurile sunt egale, dar care ar deosebi logo-ul Nike sau emblema Mercedes dintr-un milion. De ce? Pentru ca pur si simplu sunt geniale, prin simplitate si promovare! Drept este ca cel de la Nike se spune ca ar fi fost creat tocmai de un student, in schimbul a doar cativa dolari, insa pana sa avem noi managementul celor de la Nike pentru a incalta o planeta cu ideile noastre mai dureaza ... un "pic-pic-pic".

E normal asadar ca atunci cand vrei sa faci o astfel de campanie de mare amploare, sa apelezi la o companie specializata. Tu ii spui ce vrei iar ei dau forma dorintei. Si fiecare pas din acesta costa, in felul sau, deloc ieftin. Bani pe idei? Cum se poate evalua? Simplu: la sfarsit. Campania se evalueaza doar dupa un termen bine stabilit si atunci se vad efectele in piata si se gasesc incasatorii de bobarnace sau de laude. Aici e intr-adevar un punct nevralgic fiindca e clar pentru toata lumea ca "Romania, land of choice" a fost un mare fas. Cine a fost tras la raspundere? Nimeni! Si nu cumva aceiasi oameni de atunci au comandat si acum aceasta noua campanie? Recunoasteti, desigur, forma de conducere din Romania. Se iau decizii, fara responsabili si responsabilitati. Asadar nu avem ce face decat sa ne potrivim calendarul pentru un numar de X luni si apoi, atunci, sa analizam. Deocamdata sa vedem ce avem: un logo destul de simplu in aparenta dar incarcat cu tot felul de amanunte vizuale greu de receptionat (soarele si apa din continut). O frunza, care e clar luata de pe baze de vectori, e clar plagiata. Conteaza? Avem drepturi de autor pe ea? Avem! Ne individualizeaza in domeniul acesta? Da! E memorabila? In Romania cel putin, dupa tot scandalul, da! Mai cream un pic de scandal si in afara si, gata, se prinde! E iscusita? Nu! Dar nu o putem judeca decat la pachet cu efectele. Cat despre procedeul prin care s-au platit sute de mii de euro SI pentru acest plagiat, aici Ministerul Turismului, daca nu a pus conditii, n-a verificat pe ce dau banii, n-are decat a fluiera a paguba. Iar firma de publicitate implicata va plati si ea poate, mai puternic, pe termen lung. O teapa de asta scandaloasa arde bine de tot cartea de vizita…

Ce mai avem pe acolo, prin campanie? Un slogan: "Explore the Carpathian Garden". Aici e aici. Deci avem o gradina. Adica o imprejmuire. O gradina imprejmuita de Carpati, adica? Transilvania. Deci promovam doar Transilvania? Restul zonelor ce-au patit? S-a prins si Ministerul ca turistul nipon decat sa vina sa vada toata manastirile ortodoxe din Moldova mai bine da o fuga scurta la Viena? Delta Dunarii cu greu poate fi batuta turistic. Macar un drum de s-ar face pana la Sulina, asa, in scopuri turistice! Altceva de vazut unic? Nu prea. Asadar s-au orientat spre Transilvania, cel putin asta ar da de inteles. Turistul cand vine va vedea in orice moment Carpatii, ca doar e in gradina, trebuie sa-i vezi gardul. Bun, cum promovam Transilvania? Cu o frunza, padure, natura, nu? Asta e esenta?!?! Vine turistul sa exploreze natura salbatica? Pai atunci vine cu cortul in spate, cu mancare poate tot de acasa si, ca tot montaniardul roman, vreo saptamana isi pierde urma pe poteci, poate mai da si pe la una-doua pensiuni si cabane, cu preturi modice, fiindca nici el nu este echipat pentru lux. Costuri minime - satisfactii maxime, turism ieftin. Pentru degustatori. Dar, atentie! Asta e doar un segment de nisa din punct de vedere turistic. Cati dintre turisti cauta de fapt asa ceva?

Pana la urma vorbim despre eficienta. Asta se va cuantifica aici in cantitate, iar calitatea per ansamblu ii va asigura continuitatea. Cum ar putea o astfel de campanie sa fie eficienta, sa atraga un numar mare de turisti, atunci cand de la bun inceput e conceputa pe nise? Simplu: n-ar putea! Eu incep sa inteleg: problema nu vine de la compania ce a nascut (natural sau in vitro) campania ci tocmai de la clientii romani. Nu va imaginati ca strainii ne-au facut conceptul de promovare de la sine putere. Nu! In orice astfel de demers de acest fel exista inainte de toate discutii preliminare, in urma carora clientul este atent radiografiat, se iau in calcul atat atuurile, ceea ce doreste sa puna in valoare, dar si asteptarile sale. Asta constituie brief-ul, ADN-ul rezultatului final. De aceea compania livreaza mai apoi un produs care, culmea!, satisface clientul! Ei cel putin nu lucreaza orbeste. Asadar eu nu cred ca strainii nu si-au facut temele la briefing ci ca, de fapt, partea romaneasca a fost total nepregatita. Au venit in linii mari cu aceleasi idei preconcepute. De unde vad asta? Rezultatul final (apropo, asteptam acum si imnul turistic!), proasta orientare si chiar si numai in ideea de lansare. Aceleasi fete: Hagi, Nastase, Nadia Comaneci. Poate pe Hagi il mai stie lumea la fata, s-a retras doar de 10 ani, fizionomia ii e cam aceeasi. Insa la Nastase si Nadia sunt cam 30 de ani la mijloc! Asadar, cine sa-i recunoasca, daca-i mai identifica cineva? Potentialul turist care avea pe atunci minim 10 ani, asadar minim 40 acum? Cati dintre acestia prefera explorarea naturii, ca niste caprioare sprintene si cati ar merge mai degraba pe un tur turistic al Europei sau, daca chiar au bani adevarati de investit in turism, in vreo croaziera? Aici e punctul cheie: care e publicul tinta al acestei promovari? Atunci cand totul este de fapt atat de confuz eu cred ca partea romaneasca nici nu s-a gandit prea mult la care ar fi targetul. Spus pe sleau, e foarte probabil sa fie vorba de niste diletanti. Si-asa toate ministerele sunt politizate, se stie asta. De ce ne-ar mira sa gasim aceasta situatie si la Turism? Iar atunci cand o persoana e plina de “calitati politice” nu prea mai ramane loc si pentru calitati profesionale, in domeniu. Asa ca daca strainii au plagiat de pe Internet cred ca si reprezentatii romani au “plagiat” aceleasi teme vechi, fara efect si fara pic de inventivitate.

Raman asadar intrebarile:

- Ce se urmareste exact prin aceasta campanie?

- Care e publicul tinta?

- Cat de repede se cer efectele?

- Cat va dura pana ce aceasta campanie va fi si ea inlocuita cu alta, mai scumpa, mai stralucitoare si tot atat de ineficienta? Macar de i-ar spune “Romania land of cioici”, sa avem macar specific national!


E usor sa critici. Am spus asta de la inceput. Pana acum doar asta am facut si eu. Acum sa ofer si alternativa. Lasam deoparte sondajele cu zeci de mii de respondenti, pe care nu stie sa le valorifice nimeni. Dati-o incolo de “gradina a Carpatilor”! Noi ne prezentam cu o frunza, dar spuneti-i unui strain, cu o minima cultura generala, Transylvania si iti va raspunde instant “Dracula”. De ce? Fiindca avem “brandul” gata format.

De ce ne ferim de el? Vrem efecte cu orice pret, asa-i? Atunci sa mergem cu toata increderea pe ideea de “Dracula”! Cu o abordare inteligenta putem face din asta un brand cu un target foarte extins. Punem daca trebuie si doi colti de vampiri la inscriptia “Romania”, nu folosim fonturi simpatice, nu-l facem prietenos ci inspaimantator de...prietenos. Important este sa ne atingem scopul: aducerea turistului in Romania. Asta impune ca minime conditii, restaurari masive ale castelelor si drumurile Transilvaniei amplu reparate. Kitsch-ul va veni singur, nu e nevoie sa il cream. Restul? Deja reprezentantii particulari ai turismului din zona au luat-o inainte, independent de promovarea anapoda facuta in Romania. Cautati doar cate pensiuni sunt cu numele Dracula in zona. De ce? Fiindca asta se vinde si oamenii stiu asta! Asadar, haideti sa lasam pudorile de neinteles, nu mai suntem in comunism sa ne rusinam cu eticheta de "Tara lui Dracula" si sa mergem pe aceasta legenda horror – ne-ar ajuta asta si la promovarea salbaticiei locurilor, a naturii precum si a posibilei inapoieri sesizate de turist in privinta Romaniei cotidiene (ar semana un pic cu tinutul din romanul lui Bram Stoker). De ce ne ferim de ceea ce avem, de ceea ce este in mod evident un atu? Nu vedem padurea din cauza copacilor, sau vrem sa fim snobi, sa ne facem ca muncim si sa ii dam inainte tot pe linii moarte? Oare scotienii de la Loch Ness au vreo problema cu faptul ca monstrul din lac nu exista? Iar al nostru Dracula revine in actualitate o data la 10 ani, de fiecare data cand Hollywood-ul ii mai dedica un film. E o mina de aur! Ar putea fi ceva neconventional, ar sari din tipare, ar putea atrage tineri fascinati de horror dar si pe cei mai in varsta, interesati de legende. Apoi, daca ai turistul in tara, ii mai poti arata si natura si tot ce mai vrei tu. Daca vrei si daca poti sa GANDESTI dincolo de portocaliul politic!

luni, 5 iulie 2010

Tara noastra viitura de aur are...




De parca nu eram destul de plouati, acum situatia a intrat rau de tot la apa. Mai corect, sub apa. Siretul se simte Nil din cand in cand si se revarsa cat il tin campiile. Si uite asa iar ne-am sinistrat...

Pana aici nimic deosebit. Inundatiile deja au intrat intr-un ciclu al lor firesc, sunt precum anotimpurile. Mai mult, Romania e o tara mai totdeauna calamitata, prin chiar specificul ei. Nici nu trebuie sa intervina natura. Nu avem nevoie de tornade caci avem vartejuri si invarteli politice mult mai distrugatoare in dauna avutului comun; nu e cerere de cutremure fiindca si-asa ne cutremuram cu totii de la o luna la alta, mai de frig, mai de cheltuieli, mai de reforme; la noi furtuna cea mai distrugatoare se opreste la primele sale 4 litere, cealalta e doar o replica palida data de natura s.a.m.d. Nu stiu daca suntem neaparat sinistrati doar fiindca suntem in Romania dar cel putin situatia e mult prea des ...sinistra.

Si apoi, traim in vremea lui Basescu Voda, o perioada ce va fi de poveste mult timp dupa ce vom scapa de ea. Cand vom scapa.... Cum vom scapa... Daca vom scapa... Totusi, personajul nostru este un voda, in carne, oase si bascalii. Asa ca imediat ce au inceput sa apara acoperisurile caselor din apa, Base Voda s-a elicopterat la fata locului sa isi verse repertoriul pe cei ce au scapat de la inec. Fiindca inca nu e omniprezent ci doar omniscient a trebuit sa-si raspandeasca si sfetnicii, tocmai pentru a avea cea mai buna acoperire pe zona Moldovei, cu semnal prezidential puternic, la cele mai mici preturi la cartela de ajutoare si abonament de inundari, atat in reteaua hidrografica a Siretului cat si in rom...ingul de inecat supararea....
N-am cum sa pricep ce ar putea cauta un Ministru, pardon!, argat al Justitiei sau unul al Educatiei la inundatii. Sau ce sa caute Elena Udrea Cosanzeana pe acolo, prin atata apa, altceva decat sa intruchipeze o sirena... girofarul era in alta parte. Chiar: de fapt, ce sa caute un ministru al turismului si dezvoltarii acolo? De ce dezvoltare poate fi vorba? De sporire a calamitatii? Mai bine turism. E zona rurala, e cu inundatii. Merita vizitat, nu, fiindca nu e ceva ce vezi toata ziua?! Ar putea fi asadar un turism catastrofal. Si, de fapt nici n-ar fi prea departe de adevarul actualitatii.

Pentru locuitorii afectati trebuie sa fi fost totusi bine. Teleconferintele de Guvern au devenit acvaconferinte la fata locului. Cizmele de cauciuc prea luminate vin, trec si se tot duc, ei raman cu noroiul de dupa. Daca nu aveau inundatie neam de neamul lor nu vedea ministru in comuna!

Si uite asa, pe ulite descaleca Voda. Cobori tocmai din inaltul cerului inconjurat de armasarii sai bine facuti si se puse pe cutreierat. Interesant, in alaiul lui Voda niciun tricolor. Pai va dati seama, de fiecare data cand un "cel mai iubit/votat fiu al patriei" vine intr-o comuna, cand e rost de panglicareala, imediat apare unul bandajat de jur-imprejur cu tricolorul, un fel de Mister Comuna care se chinuie si sare in scheme cu gesturi largi sa dea bine si stii sigur ca acela-i primarul. Acum insa unde era edilul? Scotea cumva apa cu galetile din Primarie?
Dar asta nu era un impediment pentru Voda. El, cel atat de imbaiatul in multimi nu are nevoie de translatori in relatia cu oamenii. Dar, ce sa vezi? Fie satenii erau prosti, produs al educatiei noastre platite exact pe masura fie, mai probabil, erau de fapt jurnalisti deghizati in sateni. Ce ti-l insfacara pe Voda, ce ti-l ţăţiră, mai ceva ca la OTV! Pana la urma si-a dat seama Base; asta o fi Realitatea din teren, iar Viitura probabil e o ruda mai indepartata de-a lui Vantu! E clar, totul e o masinatiune a presei! De fapt ei au si prognozat la meteo toate aceste ploi, e clar, au cobit! Asa ca Voda nu s-a lasat mai prejos. El care intelege cel mai bine alaturarea lui talk si a show-ului a dat drumul replicilor menite sa-i zvante:

- "De ce v-ati facut casele asa de aproape de apa?" - poate au vrut si satenii sa se simta ca la Snagov.
- "De ce n-ai tencuit, bre, casa asta refacuta dupa inundatia de acum 2 ani si reinmuiata acum?" - apropo, digul acela imaginar avea tencuiala gata?
- "De ce mintiti, de ce faceti politica?" - daca n-ar fi facut oamenii politica si ar fi dat frau liber pornirilor nepoliticoase probabil ca iesea Voda al nostru un pic mai tumefiat de acolo. De ce mint? Pai cum se poate raspunde la o minciuna institutionala?
- si favorita mea "De ce nu aveati asigurare?" - aici a fost Briliant, Voda. Pacat ca n-a fost mai bine Mutu. Asadar pe ce sa faca sinistratii asigurare? Pe case de chirpici? Parca ii si vad pe agentii de la asigurari completand formularele: "Da, casa de chirpici....Cu cate etaje? ....Garaj aveti?...WC-ul este cu 2 sau 3 pari?"Sa zicem ca mai sunt si case trainice, de acelea de caramida. Acolo apa intra mai greu dar si iese mult mai greu. Valoare mai mare, polita mai mare. Ce n-a stiut insa niciun sinistrat sa-l intrebe pe Voda este "oare cu cat la suta e mai mare asigurarea pentru zona lor decat pentru o zona obisnuita, dat fiind factorul numit risc"? Parca si vad cum da calculatorul cifrele peste cap atunci cand "aude" ca doar in urma cu 2 ani acolo a fost o frumusete de dauna generala.

Cred, de fapt, ca strategia noastra de reformare a statului urmareste cu totul altceva. Sa fim primii in lume macar la productia de viituri. Daca diguri nu suntem in stare sa facem atunci macar sa dezvoltam viiturile, sa le facem mai mari, mai late. Pacat ca Biblia s-a scris deja fiindca altfel Noe sigur ar fi fost un roman, asteptand proorocirea de cod rosu-inchis, a inundatii. Ce-ar fi luat cu el pe arca? Televizorul, antena de Digi, Constitutia editia martie-mai anul curent si neaparat cativa turisti...ca sa-i faca pe plac lui Udrea, tineti minte, am spus mai sus. Daca dig nu putem face decat in pripa, cu armata, atunci cand deja apa e la buza proptelii, daca nici raurile nu le putem seca (asta ar fi o solutie eficienta, recunoasteti!), daca si casele pe pontoane sunt o varianta cam prea costisitoare, macar atunci cand e rost de inundatie sa nu ne mai plimbam degeaba prin zonele afectate facandu-i pe oameni vinovati pentru ca nu si-au luat casa in spate si au plecat din calea apelor. De asta e mult mai simplu sa fii Voda la tigani. Cortul imediat se muta.

Si totul se incheie cu aceasta ultima imagine. Voda mergand cu alaiul sau pe ulita principala, deunazi inundata, iar satenii privind nedumeriti si neintelegand ce-o fi vrut sa le transmita "puterea centrala". Cu certitudine insa un singur gand le trecea prin minte privind spre Voda pasind pe calea ce a adus apa:

"Unde e viitura cand ai nevoie de ea?"

duminică, 4 iulie 2010

Despre avere


Ce inseamna oare bogatia?
Cu cat se adanceste mai mult criza, cu atat imi dau seama de relativitatea acestui concept. Bogatia nu tine de cat de multe ai ci, mai mult, de cat de multe iti lipsesc, de cat de multe poti sa nu ai si totusi sa simti ca detii totul. E despre acumulare si renuntare.

Conteaza insa si momentul...Cand este belsug general e usor sa ai esentialul dar sa si aduni inerente mici capricii. Cand insa apar greutatile, renunti la lux si ramane doar esenta esentialului. Asta este bogatia; totul se reduce la ce arunci "din barca" pentru a te mentine inca de-asupra limitei confortului personal. E ca atunci cand scrii un text si apoi ti se cere sa-l comprimi; substitui un cuvant unei propozitii, reformulezi in alta parte, iti dai seama de ce idei te-ai putea lipsi. Tunzi textul oricat e nevoie dar atunci cand il dai gata trebuie sa ti-l asumi si sa fi mandru de el - doar iti apartine...

Bogatia sincera nu este o lupta, o competitie cu ceilalti ci doar un pact cu tine insuti, o ajustare. Nu spun ca inevitabilul contact cu ceilalti nu influenteaza, dar a folosi doar acest lucru ca reper tine doar de lacomie si de incapacitatea de a-ti construi propriul model, de a fi neinfluentabil.

Da, e vorba de nevoi. Unele cu pret, altele, poate cele mai multe, cu remedii ce tin de sansa, gesturi sau caracterul personal.Daca lacomia nu poate fi nicicum astamparata, bogatia, asa cum o inteleg e un lucru masurabil, palpabil, chiar daca teribil de dificil de atins. Esti bogat atunci cand te simti implinit. Unii se nasc impliniti si precum fructele unui pom necules devin cu fiecare clipa ce trece tot mai neimpliniti, altii pornesc de la zero si se implinesc continuu, catre un plin ce le e necunoscut. Sunt exact ca un balon ce se umfla continuu cu aer... V-ati intrebat vreodata daca toate baloanele umflate excesiv cedeaza in aceiasi clipa? Cu certitudine fiecare are propriul sau moment fatal. Dar, ce e sigur, toate explodeaza pana la urma.

In toate exista insa o cale de mijloc, trebuie sa existe o lista neformulata complet dar simtita cel mai bine in momentele dinaintea somnului noptii - atunci cand ai putea sa te gandesti la cate ai de facut a doua zi sau, de cate ai putea sa te bucuri in ziua urmatoare. Reflectati: cati mergeti pe prima varianta si cati pe a doua? De cele mai multe ori ne impovaram cu balast, avem griji pe termen scurt sau mediu si lasam doar pozelor "trairea" clipelor adevarate. Suntem precum asiaticii in excursii, mereu cu aparatul foto in fata ochilor, fara a ne da seama ca de fapt clipa nu trebuie surprinsa ci traita si intinsa. Ne devoram astfel clipele cu repeziciunea si ferocitatea unor hiene. Stiu, multe se bazeaza pe cantitate; suntem o societate de consum, fiindca, de fapt, ne consumam si viata.

Si-atunci, ce-ar trebui sa contina acea lista? Ea nu poate fi niciodata completata. E de fapt un CEC in alb pentru a te simti fericit. Totusi, haideti sa incercam sa spunem: ar trebui sa contina lucrurile care conteaza cu adevarat. Iar de regula cel mai important este tocmai ceea ce nu ai. Nu e o ironie a sortii ci e o autoironie a oamenilor. Pentru cei singuri important va fi apropierea celor din jur, pentru cei saraci importanta va fi bogatia. Si parca chiar nu e corect sa punem laolalta oameni si bani. Totusi, trageti linie si contabilizati. Parinti, sotie, copii, nepoti, prieteni, recunoasterea si aprecierea celor din jur, credinta.. E cineva sa spuna "Nu" acestora? Cariera visata, bine renumerata, viitor sigur, cu trend ascendent, casa de oras, de tara, de vacanta...de bani, masini, calatorii, tot ce se poate numi agoniseala. Refuza cineva astea fara imboldul habotnic al vreunei religii? Vedeti? Totul pare important. Sa le ai pe toate? Merita? E ca sansa celui ce castiga la loterie. Vor incerca un milion, va castiga poate unul si chiar si acela s-ar putea sa fie nemultumit, fiindca nu va castiga tocmai premiul cel mare. Iar cei multi vor avea sentimentul pe care-l au maratonistii ce ajung la finish pe locurile 100-1000. Stiu, important e sa participi...Oare?!

A incerca sa aduni totul, sa il strangi ca intr-un manunchi e ca si cum ai incerca sa prinzi fluturi cu mainile goale. Prinzi unul, scapa altul - asta daca nu cumva strivesti ceea ce capturezi. E vorba despre un echilibru fin, pe care doar tu ti-l poti determina. E vorba si de stari de moment, de varsta si, mai ales, de lipsa. Intotdeauna un "ceva" va deveni mai important atunci cand il pierzi.

Am intalnit in ultima vreme o multime de oameni. Cu probleme, cu dorinte si griji, cu neajunsuri. Oameni obisnuiti care aveau puterea sa zambeasca, sa te incalzeasca poate cu o vorba. De unde vine acea putere? Din caldura interioara - un foc alimentat insa de bogatia ce-i impresoara: familia. Aceasta cred ca este cea mai mare avere pe care o poti avea, este la indemana tuturor trebuie doar pretuita. Ce poate fi mai valoros decat ca atunci cand pornesti o noua zi sa stii ca nu esti singur, sa stii ca cineva e alaturi de tine, ca esti in mintea cuiva ca, dincolo de toti cei cu care intri in contact insemni totul pe lumea asta macar pentru o fiinta! Exista vreo criza economica ce ar putea sa afecteze aceasta avere? Doar daca o lasam noi insine. Fiindca, vedeti, de fapt conceptul familiei poate fi chiar extins, nu e o multime finita. Depinde doar de noi, de barierele pe care noi insine le ridicam, cat de ampla devine. Tine foarte mult de felul in care ne apropiem de cei din jur deoarece nu de putine ori chiar si un prieten il poti simti si avea ca pe un frate....deci il poti integra in familie.

Si atunci, daca chiar si in zbuciumul economic in care mai toti sunt ingrijorati, stresati si nervosi (in ordinea aceasta), daca ai puterea de a te imbogati "in oameni" nu vei fi niciodata falit din punctul de vedere al propriei averi. Vedeti? Acesta este de fapt mesajul de combatere a crizei: "Strangeti randurile!".

Iar in aceasta perioada de criza pot spune ca ma simt in fiecare zi din ce in ce mai sarac dar, in acelasi timp, din ce in ce mai bogat.


PS: Daca aveti timp, ascultati si melodia...