Lumea nu tocmai pierduta a comunismului

M-am obisnuit sa-mi spun singur povesti inainte de culcare. Pe unii ii adoarme cititul, pe mine documentarele ce se gasesc in cantitati de aprozat pe Internet. Asadar, cam pe la ora 12-1 ma puteti gasi uitandu-ma pe Discovery Alex. Pana acum, din ce-am vazut, stilul britanic e preferatul meu, BBC-ul este la putere, desi au un mic defect: vocea din off e totusi excesiv adormitoare si mi se intampla deseori sa ma ia cu motaiala pe la jumatatea filmului. De pilda, ultima serie de documentare, cuprinzand doar 3 episoade eu am vazut in 5 seri, in 2 situatii somnul invingand interesul. 

Dar sa revin la subiectul central, ultimul documentar vazut: BBC - The Lost World of Communism. O serie in 3 parti, asa cum spuneam, despre cum era viata in comunism, cum traiau oamenii ordinari ("ordinary people" in film :)  ). Primul episod DDR, al doilea Cehoslovacia si, in fine, inevitabil, Romania la coada, ca intotdeauna.

 

Chiar daca destul de simplist si de superficial intocmit, fiindca nu poti trata generalul luand doar cateva cazuri minore ale particularului, documentarul mi-a adus aminte de marea hiba a societatii de azi: o democratie din mama si tata comunisti infratita in sange ca o ultima calamitate, cu stilul romanesc, pur, original, inconfundabil. 

Cum arata viata de dupa Cortina de Fier vazuta la BBC? Pai in Germania Democrata avem un comunism oarecum constructiv, in care trauma majora e prezentata ca Zidul Berlinului, separarea unei natiuni. Mai e amintit si aparatul de control, cu milioanele de informatori dar asta e nimic comparativ cu stalinismul cu care noi identificam anii rosii. Fata de cenusiul existent atunci in Romania se poate spune ca in DDR chiar era culoare, se intrezareste parca un anumit farmec in rememorarile subiectilor din film. Aveau si ei lipsuri, aveau si ei spalare ideologica de creiere, aveau Stasi si, mai mult, aveau armata sovietica stationata pe teritoriul tarii lor (ceea ce la noi n-a mai fost cazul destul de rapid) si cu toate astea chiar daca si-au primit tara mototolita in ruine dupa al doilea razboi mondial, Germania de Est parea ca un mic Occident fata de dezastrul de la noi. Care sa fie explicatia? Am spus inca de la inceput - "un comunism oarecum constructiv": oamenii aceia chiar munceau, chiar pareau uniti si egali in munca (interesant este ca daca si-ar fi dorit ar fi putut face la fel de bine simulacrul la care s-au dedat ai nostri). Acolo unde e munca reala trebuie sa fie si productie, iar unde e egalitate si participare de bun simt a tuturor trebuie sa existe si un oarecare progres real. Nu este nicaieri idealizata situatia lor de atunci dar, in mod cert, est-germanii si-au dus crucea comunismului mult mai bine decat noi. 

Urmeaza episodul cehoslovacilor. Am pornit cu sanse egale cu ei pe drumul comunismului. Ce repede s-a rupt echilibrul! Ei au avut insa puterea de a promova oameni precum Dubcek pe cand noi ne inchinam unor lacatusi-sudori cocotati in posturi esentiale pentru o tara. Iar cand iti alegi bine conducatorii, cand stii ceea ce vrei si exista vointa comuna, apar si rezultatele. Anii ce au precedat Primavara de la Praga au fost poate cel mai frumos refren al comunismului, cel putin asa arata in povestile celor ce au trait acele vremuri. Iar cand in 1968 tancurile sovietice au napadit strazile Pragai locuitorii au fost aproape de a lupta cu mainile goale. Aceea a fost Revolutie adevarata, contra teroarei, contra teroristilor adevarati, a dusmanului vazut si nu un teatru cum s-a practicat la noi peste cativa zeci de ani...Revolta si impotrivirea au ramas constante peste decenii pana la eliberarea din '89 cu tot bocancul sovietic ce strivea orice incercare de miscare a tarii. Cazul Cehoslovaciei este cel al unei tari ocupate (nu transformate) in comunism...

Iar la final vine cazul Romaniei, prezentat ca un "comunism in familie", anii regimului Ceausescu. Este pacat ca au restrans zona de cercetare doar pe ultimii 24 de ani, fiindca probabil anii '50 ar fi fost un exemplu mult mai bun de stalinizare. Atunci cand ungurii se revoltau, atunci cand altii isi recladeau tara, la noi tradarea romanilor de catre romani era modul de viata. Nici familia Ceausescu n-ar fi putut conduce aceasta tara ca un regim daca n-ar fi fost ajutati de cei ce apucasera un ciolan si carora le convenea evident situatia. Asta ar trebui scris in istoria sincera a romanilor: cei care ne-au tradat, cei care ne-au invins au fost tot romanii, nu rusii. Rusii au plecat linistiti de la noi fiindca au vazut ca ne descurcam aproape la fel de bine ca si ei la practicarea stalinismului contra romanilor. 

Episodul dedicat Romaniei pare uneori ca vorbeste despre o tara a lumii a treia. Ceausestii nu sunt cu nimic mai prejos decat presedintii africani cu care se imprietenisera. Ca sa iti reuseasca dictatura in aceiasi masura iti trebuie insa si o tara pe masura, iar romanii s-au dovedit vrednici de asa un regim. Se vorbeste despre excese, despre excentricitatile cuplului conducator, despre linsarea din zilele revolutiei si despre cum incercau putini romani sa se opuna. Cazurile aduse in discutie sunt cele ale Phoenix-ului, victorios prin plecarea/ dezertarea din tara si a grupului Divertis curajos in umorul sau dar inutil in planul concret. In general insa, romanii se prezinta mai mult ca victime: ale sortii, ale Ceausestilor, ale comunismului.. Asta este istoria?

Asta nu este istoria! Este ceea ce traim si azi. Oamenii aceia nu au fost stersi cu buretele acum 20 de ani. Ei traiesc si azi printre noi, obiceiurile li s-au adaptat doar timpurilor moderne dar, daca cei care au dus comunismul cu mult mai multa demnitate decat am facut-o noi spun ca e nevoie de vreo 2 generatii pentru a se spala din mentalul colectiv epoca rosie, atunci noi de cate trepte genealogice vom avea nevoie?! 

E bine ca invatam istoria, o istorie care vrea sa ne faca mandri de faptul ca suntem romani. Sa ne mandrim cu Mihai Viteazu, cu Stefan cel Mare, cu cateva victorii episodice (si oarecum intamplatoare impotriva turcilor). Cu asta li se impuie capul elevilor romani. Pe vremea mea toata epoca aceasta a comunismului se parcurgea la istorie intr-o singura lectie. Nu stiu daca acum s-a schimbat in mod real ceva. Trebuie sa ne invatam si istoria RUSInoasa, trebuie sa ne asumam neajunsurile neamului, sa le recunoastem si probabil decat o mandrie mincinoasa cu un trecut cosmetizat din rasputeri mai bine vointa de a ne ridica, de a schimba ceva din ceea ce ne inconjoara.

Tradarea romanilor de catre romani, acesta e diagnosticul ultimelor decenii. Credeti ca s-a terminat? Ia ganditi-va un pic la "clasa politica" din ziua de azi. Comisioanele din economie de acum, sunt ciolanul si functia din comunism. Alegerile de acum si rocadele din 4 in 4 ani intre aceiasi politicieni, sunt exact ca situatia celor care ajungeau in structurile de conducere in trecut. Iar pentru criza economica ce vine acum si cum este gestionata cu greu as putea gasi echivalent in comunism decat poate ultimii ani ai deceniului 8. 

Saracia, neincrederea in cel de langa tine, traiul iepuresc, egoismului si individualismul sunt trasaturi istorice cultivate ca reactie adversa tocmai de comunism. Noi nu avem probleme cu invataturile marxiste, cu ideologiile ce au fost incercate pe noi, acelea le uitam rapid ci avem aceiasi problema fanariota dintotdeauna: romanul face apel la romanism si Romanie doar atunci cand se simte slab, cand se simte atacat si cand nu are nimic de subtilizat in interes personal. Altfel este cel mai rapace pradator al acestei tari iar constiinta sa nu va fi niciodata patata atata vreme cat ne vom minti in continuare atribuindu-ne false calitati neamului acesta perfid. 

Vizionati documentarul din cotidian, observati fiecare zi, faceti corelatiile directe cu trecutul imediat si gasiti de veti putea alta explicatie. 

  

Primul episod al serialului, cel despre DDR, poate fi urmarit AICI. Din pacate doar peacesta l-am gasit integral ca vizualizare streaming pe Internet. Esentiale in sustinerea ideilor mele sunt insa episoadele 2 si 3 si contrastul dintre Romania si Cehoslovacia. 

Toleranta - ultima frontiera

       Sambata s-a redeschis subiectul ce in fiecare an incita peste masura mintile intunecate (era sa zic "luminate") ale Romaniei. A fost parada gay la Bucuresti, moment numai bun sa ne sondam din nou gradul de emancipare, asa cum facem in fiecare an, sa vedem cat am mai progresat sau regresat. Ca in fiecare an rezultatul este acelasi: stagnare. Romanii nu sunt facuti sa isi schimbe parerile. Mai usor deviezi un fluviu (de pilda Dunarea, printr-un canal folosit numai bun si pentru reeducare) decat sa schimbi o parere din capatzanile romanilor. Iar cand aceasta se leaga de homosexualitate toate convingerile umane intra in alerta.

       Unii sunt dezgustati de subiect si de obiceiul in sine (printre acestia ma numar si eu), altii, foarte buni crestini alearga intr-un suflet

cu crucea la inaintare sa-i salveze pe pacatosi, altii mai ca ar intra si ei in hora paradei, daca nu le-ar fi atat de teama de oprobiul unanim. E doar un alt subiect din acelea periculoase in care nu exista opinia gri ci doar alba ori neagra, pro sau contra.  

       Mereu se agita spiritele cateva zile si apoi totul e dat uitarii pana la anul viitor, cu aceeasi ocazie. E momentul cel mai bun pentru a ne testa iarasi coeficientul de elasticitate al tolerantei sociale si sa ne evaluam cat mai corect decalajul parca tot mai mare fata de lumea civilizata. 

       Prima care iese la inaintare intotdeauna este Biserica Ortodoxa. Condamnari, Sodoma, lamentari biblice, toate fac parte din repertoriul institutiei ce se ocupa cu "iubirea aproapelui"(nu s-a specificat daca e vorba despre "iubirea impartasita a aproapelui" sau "iubirea cu forta a aceluiasi sus-numit aproape"). Aici ai nostri macar au o scuza, fiindca nici catolicii n-au ajuns la stadiul la care sa accepte fenomenul, insa parca nu sunt atat de apocaliptici in exprimari. 

Si da-i cu citate, fiindca ele sunt cel mai bun mod de a sustine o idee capoasa, atunci cand n-ai alte argumente:

"Si Dumnezeu a facut femeia"... Doar ca unii barbati n-au observat asta si la o adica, cat de narcisist trebuie sa fii ca sa te indragostesti de ceva facut din propria ta coasta? ....

"Mergeti si va inmultiti"... Si uite asa, tot inmultind, unii au ajuns matematicieni, ingineri si bancheri economisti. 

Oare chiar avem nevoie de motive biblice sa ne placa femeia? Cei care ne nastem normali, si fara alte inclinari (sau orientari de-a dreptul) putem aprecia si singuri ca Dumnezeu a facut o treaba destul de buna cu femeia, a iesit un lucru chiar dragut! 

       Efectul acesta bisericos este insa cel scontat fiindca pe oricare baba ai intreba-o pe strada despre homosexuali va executa rapid 3 cruci scurte si va scuipa in san, de parca atunci i-ai fi pus in pericol mantuirea. O asemenea forta motrica-spirituala nu se poate lasa fara coalizare si totdeauna o manifestare gay e precedata de cel putin una anti-gay, in cel mai bun spirit crestin al "yin si yang"-ului. Urmeaza manifestarea in sine unde daca se asigura ca anul acesta un corp de 1000 de politisti ca si protectie e garantat ca nu se va lasa cu violente. Se batzaie alaiul pestritz prin fata cetatenilor iar apoi incep judecatile de valoare. Mereu aceleasi.. 

       Uite asa m-am trezit azi pe mail-ul personal cu buletinul informativ-revista al unui senator cu nume urban dar cu conceptii cam de rural. Mereu ofuscat de cate ceva domnul ales de catre norod/narod a gasit de cuviinta sa isi exprime sentimentele inaltatoare (la cer) in cel mai puritanist stil cu putinta. Am citit, sa vad pana unde si cat de spre absurd va merge cu retorica sa, si cum fiecare fraza a escalada o noua treapta a jalnicei argumentatii n-a fost mult pana sa citesc chiar totul. Drept recompensa pentru cele 3 minute pierdute din viata m-am gandit ca ar fi cel mai potrivit sa-i mai dau un bonus de 2, ca raspuns, fiindca la o anumita fraza atinsese culmea ridicolului. Ia fiti atenti aici:

"Mi se pare revoltator ca, acesti domni ambasadori sa ne arunce in fata faptul ca nu am fi un popor tolerant. Daca maine o sa apara pe strada un individ care o sa traga dupa el un cal, si o sa ceara pe langa libertatea de a practica zoofilia, sa il lasam sa isi duca calul la altar si sa se insoare cu acesta, ce sa facem ? sa ne rusinam ca vor veni ambasadori din tari straine care sa ne spuna ca nu suntem toleranti ?"

Nu m-a lasat inima sa nu-i raspund, fiindca, dupa cum cred ca si voi puteti foarte simplu observa, inainte de a ne alarma la aceasta presupusa ipoteza a casatoriei zoofile ar trebui aprioric sa aflam ce parere are calul, daca el vrea sa se insoare/marite. De fapt la aceasta s-ar reduce toata ipoteza de lucru si daca amandoi sunt de acord probabil ca de-abia atunci subiectul va deveni problematic si in mod cert ii vom privi cu alti ochi, mult mai suspiciosi pe calareti. 

     Isterie pura aceasta cu discutiile pro si versus gay (grija la versus, apropo!). Daca in comunism homosexualitatea era scoasa in afara legii si se lasa cu inchisoare, acum o scoatem in parapeti in afara moralei. Acum se cere legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex. Aoleu! Chemati pompierii! S-a inflamat natiunea! De fapt, toate aceste discursuri se vor strajerii celei mai de pret valori a noastre: familia. Cea mai simpatica infierare a acordarii acestui drept mi s-a parut fara echivoc cea a unei venerabile doamne avocat (Paula Iacob) care nu spunea absolut nimic despre ce ar face si cum s-ar intelege un cuplu homosexual ci survola razant toata discutia si  sarea pur si simplu la subiectul adoptiilor de copii ale acestor familii. Adica nu e faptul in sine periculos, cel care prezent si actual, ci ce s-ar putea face mai apoi cu el! Suna cunoscut principiul de rationare?  Ion Creanga - Prostia omeneasca, va spune ceva?

      Dar chiar si asa, oare chiar homosexualitatea sa fie cea dintai amenintare la adresa familiei romanesti sau fenomenul inca atat de larg raspandit al violentei conjugale? Oare cand vor fi lapidati moral acei soti ce-si snopesc consoartele? Sau asta face parte cumva din normalitate?!

      Cine ia apararea miscarii? Avem un presedinte care in ultima campanie electorala prezidentiala enunta oarecum impaciuitor ca un procent de 20% dintre romani ar fi homosexuali. Anii au trecut, vorba s-a uitat... Oare de ce nu l-a mai intrebat nimeni acum ce mai crede vis-a-vis de asta? A da! E rost de voturi pierdute... si inca multe! Singurii care vorbesc deschis favorabil si fara teama despre fenomen, despre ce inseamna drepturile omului sunt strainii! Prin simplele lor obiectii ne dam seama cat de mare e diferenta dintre noi si Occident. 

      E cert ca nu suntem inca in stare sa interactionam cu homosexualii, ca ne dezgusta conceptiile lor sexuale, insa ce drept avem sa intram in viata lor privata? Fiecare ar trebui sa fie liber sa-si duca crucea asa cum crede el de cuviinta. Atata vreme cat ei nu intra in vietile noastre private, nu ne arata cu degetul pe strada, nu ne interzic absolut nimic, de ce ar fi permis ca noi sa le interzicem lor ceva? Sincer, tu cel care citesti aceste randuri, te deranjeaza cu ceva ca intr-un colt al tarii, intr-un cert restrans si privat (cum e modul lor de trai de altfel - obscur) ar avea loc acum o casatorie intre doua persoane de acelasi sex? Poate ca sunt fericite, acesta e felul lor de a fi, au probabil aceiasi bucurie pe care o avem si noi la casatorie, vor evolua probabil mult feriti ochilor nostri si, in definitiv, e un pacat si o stigmatizare ce si-o asuma. E vreo diferenta intre a fi casatoriti si a trai in concubinaj? Ne simtim oare mai buni crestini interzicandu-le acest drept cetatenesc al casniciei? Oricum nu vor intra in Biserica, nu vor fi intrutotul ca noi, cei multi si foarte normali. Cu ce drept ii persecutam atunci?  

Probabil ca aici e vorba despre "dreptul de a fi mai multi". Occidentul si-a trait Inchizita, si-a trait Evul Mediu, si-a infruntat demonii, i-a experimentat si, in cele din urma, aproape ca s-a vindecat. Asa imi explic eu toleranta existenta la un nivel macar acceptabil in Vest. O fi un semn al decadentei, al pervertirii societatii sau.... ? Nu cumva suntem noi cei care ne aflam acum tocmai in acel Ev Mediu? Astept cu interes Inchizitia de la anul!

PS: Domnii de la Academia Catavencu (sau probabil o televiziune din Cluj) realizasera prin luna februarie un savuros reportaj de la o manifestare gay din orasul de pe Somes. Trebuie neaparat s-o vedeti si, faceti un efort si ajungeti macar pana la minutul 1:30 al filmarii.

La festivalul lesbienelor au strălucit homosexualii!

Solutia iesirii din criza economica!

   In urma unei discutii cu cetateanul Radu am gasit miraculoasa solutie pentru iesirea Romaniei din criza economica. Era atat de simpla, chiar la vedere! - fiindca nimeni n-a vazut-o, se pare ca toti avem nevoie de-o vizita la oftalmolog. Iat-o asadar in exclusivitate, in premiera absoluta, in prea-plinul ei de senzational.

    Ideea, spusa pe sleau este sa facem unirea Romaniei cu Suedia! Da, pur si simplu! Sa decretam istoric ca dacii sunt de fapt scandinavi emigrati in zonele astea in vremuri de imemoriabila si nemaintalnita prosperitate si sa cerem asadar revenirea Romaniei la "patria muma", Suedia. Oare cine s-ar opune de la noi? Si-asa avem multi conationali pretendenti la emigrare acolo si putini acceptati. Astfel, le vom face acelora o Suedie la noi acasa. Intrebarea este ne vor accepta ei? Daca nu, atunci dupa cum era parerea unui intelept, declaram razboi Suediei si ne predam imediat, dupa 2 zile. In felul asta tot ne vor alipi teritoriului drept captura de razboi. 

    De ce Suedia? Pai care e tara cu cea mai productiva economie din Europa si prima tara care a reusit sa bata la skandengerg ultima mare criza economica, din anii '30? Unde e speranta de viata cea mai mare? Daca tot sunt asa de buni, nu ne-ar putea ei sustine si pe noi, nu ne-ar putea "infia ca tara"? Pai de ce nu, ca le-am compromite procentajele? 

    Ce probleme ar fi? Ar trebui sa invatam suedeza, o limba mai grea decat mersul cu schiuri pe asfalt. Dar ar fi si beneficii ale invatarii: am putea astfel sa comunicam mai usor cu noile blonde conationale. Ar crapa de ciuda autohtonele noastre vopsite balai cand ar vedea ca se poate sa fii blonda si sa fii si desteapta totodata (si asta din nastere!), cand si-ar pierde ele stralucirea si insolitul pe la mall-uri. 

    Alte neajunsuri? N-ar mai fi Bucurestiul capitala... Astept..... Astept.... A, nu protesteaza nimeni pentru asta! Pai Stockholm-ul ar fi numai bun plasat acolo, la mii de km departare, acolo unde politicienii ar trebui sa pedaleze de zor ca sa ajunga si unde nici macar Realitatea TV n-ar mai merge pentru transmisiuni live ale scandalurilor ieftine. S-ar crea brusc linistea si armonia, primele conditii necesare maririi sperantei de viata. Vedeti, toate se leaga!

    Si, ce ironie, baronii nostri locali si-ar gasi leacul pe masura: ar trebui sa se supuna in sfarsit monarhiei constitutionale suedeze.  Am da in sfarsit un sens DNA-ului suedez, specializat doar in crosetat in ultimii ani lipsiti de coruptie, le-am da in sfarsit de munca.. Nu ne-am mai certa nici cu ungurii pentru Ardeal, fiindca ungurii vor trebui sa se certe cu suedezii pe el.. Sa recunoastem, ne-am potrivi ca o manusa Suediei: ei au minereuri din plin, mine care merg pe profit, noi avem mineri, tineri si nerabdatori sa exploreze bogatiile patriei noastre suedeze. Ei au paduri multe - noi avem pradatori de paduri cu duiumul, mai ales prin partile Bistritei si Sucevei. Ei au Volvo-uri noi avem .... carturi ieftine cu 4 roti numite Dacia. De fapt n-avem masini, dar tocmai de aia ne si unim cu Suedia: ca sa avem!

    Alte beneficii? Echipa nationala de fotbal ar deveni mult mai buna, brusc calificata la Mondiale, Mutu ar fi un biet star ...chips in comparatie cu Ibrahimovici si am conta si la Olimpiada de Iarna, am depasi pentru prima data acolo Liechtenstein-ul. In muzica ma indoiesc ca manelele ar putea provoca altceva decat avalanse prin muntii lor, iar Marius Moga ar fi mult prea mic pentru cei care au lucrat de-a lungul timpului cu ABBA sau Ace of Base. Sergiu Nicolaescu, cel care tocmai a terminat toti domnitorii romani, ar avea din nou "materie prima de consumat", personaje istorice numai bune de intruchipat, iar OTV-ul ar trebui sa-si inceapa emisiunea de prime-time cu o ora mai tarziu, ca sa se adapteze fusului orar al capitalei, Stockholm (numai bine, la ora aia noi toti vom dormi). 

    Sa recunoastem, daca America este tara tuturor posibilitatilor, Suedia e cea a tuturor probabilitatilor, bune. S-ar taia cozile de la ambasada americana, s-ar reintoarce romanii suedizati de prin Spania si Italia, vom fi din nou, ca acum aprox. 3000 de ani, ca inaintea dacilor si a tracilor, o mare si puternica natiune suedeza! 

    Asadar sa ne strangem in piete insufletiti de noua pornire patriotica si sa strigam ca-n vremurile opresiunii pedelist-pesedist-liberale-romanesti mari "VREM UNIREA CU SUEDIA"! 

                                         Semnat: Alexander Buiucson

PS: Acest material este un pamflet. Orice asemanare cu fapte, situatii si personaje reale este...doar un vis frumos.

Omul cu 1000 de frati

      Nu-l cunosteam decat din vedere. Nu mi-as fi imaginat niciodata asa ceva despre el...Sau poate ca da. De fiecare data cand il vazusem avea acel aer flegmatic, de superioritate, asa ca nici nu ma obosisem sa-l tin minte. 

      "Fra, da-mi si mie mingea aia", il aud zicandu-mi. Cui o mai dadusem de zicea sa i-o dau SI lui? Marcat insa de apelativul familial cu care mi se adresa i-am indeplinit dorinta. Mai trec doua minute si il aud reprosandu-i unui altui coleg de echipa "Hai ma, fra! Da drumul la pasa mai repede." M-am uitat la acel coleg: daca tipul era "fra" cu el si cu mine totodata, inseamna ca si eu ar trebui sa fiu "fra" cu acel coleg. A naibii daca semanam insa unul cu altul!  Pana la finalul meciului stupoarea a fost si mai mare: descoperisem tot prin corespondenta aceasta a tipului ce stia cel mai bine familia noastra numeroasa sunt "fra" cu inca 2 din echipa mea (joc de 3 ani cu ei si n-am stiut asta niciodata?!?), cu unul de la adversari si .... cu arbitrul!?! 

      Se termina meciul, ajungem la o terasa. Vine o domnisoara sa ne serveasca. "Fra, iei o bere?... Fara alcool? Eu iau cu, ca nu-s cu masina... Fra, adu-ne noua doua beri", se adresa tipei ?!?! Daca si tipa era "fra" - desi arata 99% a tipa - deja nu mai stiam ce sa cred...

      Era ceva suspect la mijloc. Ori pe toti ne aduce barza si atunci toti suntem frati, dupa barza, ori se ia fratia dupa Adam si Eva (desi atunci ar fi trebuit sa-mi spuna "vere" - chiar daca suntem de gradul MMMMMMM(........) MMMMMMDCXXVI), ori tipul da buzna in familia tuturor si se protapeste ca fratele mai mare, sau daca nu mai mare atunci cu siguranta "mai superior".

      Insa stim prea bine, orice aer de superioritate nu ar fi deplin daca n-ar avea si ceva smecheresc la purtator. Pana la urma e clar ca apelativul oricum este mai elegant decat un "ba", are acea tenta de a se vari pe sub piele interlocutorului (chiar daca pe sub pielea mea credeam ca e spatiu locativ doar pt mine, ca pielea mea e "custom made" fix pe dimensiunile mele). E aplicabil tuturor si taie din start distanta dintre personaje, inlesneste tutuiala. Adica, e destul de evident: nu ii poti spune "Dl. Fra" cuiva..  Acel "fra" aruncat parca din varful buzelor e un fel de maruntis, un fel de taxa de parcare in viata si starea cuiva...

      Asadar "fra" o data, "fra" de doua ori....Pana la urma totusi nu sunt lamurit. "Fra" inseamna "frate" sau ..."fraiere"?

Stelian Banica JR. (nu-i chior doar infractor)

Stelian Banica Jr. - Gheara de mai

S-au vazut, la ananghie-ntr-o seara de mai/

S-au placut, Ghitza-avea conturi mari, mult malai/

Sigur se cunoasteau, ochi in ochi se priveau/

Si pregateau o bataie de joc.

El vroia sa ii ceara, nu se fastacea/

Caci stia, ca Ploiesti avea iar nevoia/

Impreuna mereu , cand le era lor greu/

La ajutat Banica-i Dumnezeu...

Se-ntampla oare, s-ajungi ca sa gasesti/

Asa arbitri, pe care toata viata-ai sa platesti!

Peste-un timp, si-au dat mana si s-au mituit/

Se fereau, el era mai mereu banuit/

Insa nu mai conta, banii tot ii lua/ 

Ca Asesoftul chiar era incoltit. 

Mai tarziu, nici pe ei fanii nu i-au iertat/

Au urlat, i-au umplut de scuipat/

Si-apoi dupa gratii, sedeau pentru prostii/

Si regretau acea seara de mai.

Se-ntampla oare, s-ajungi ca sa gasesti/

Asa arbitri, pe care toata viata-ai sa platesti!

Carnivorii si prada

Ipoteza de lucru: 

Se da un numar aniversar de revista si se vrea un articol "colorat". Se ia ca subiect cearta infantila dintre cele 2 cluburi de baschet in care ploiestenii ne eticheteaza drept "salam de Sibiu" iar noi le intoarcem favoarea...ca  "Parizer".  

(click pe imagine pentru marire)

Am vazut meciul de ieri si toata sportivitatea s-a facut tandari.  Un arbitraj grosolan si clar partinitor a furat orice sansa Sibiului de a merge mai departe. Gluma s-a transformat in ura iar baschetul a fost spanzurat in direct, in fata noastra.

Am inteles acum ca de fapt echipa noastra trebuia tocata de acesti macelari cu fluier, iar marele nostru adversar, neinvins de atatia ani, e de fapt o echipa de hiene saprofage. 

Iar carnea....a ramas doar intre dintii multora dintre spectatorii scosi din minti ieri. 

Rewind si Play

O melodie de intrare in week-end. 

Prea lenta pentru unii, prea veche pentru altii (duca-se....), pentru mine e exact batistuta de pe tzambalul sufletului. Cine are timp pentru un play si un playback (era normal ca Oana Sarbu sa nu cante live la -10 grade cate pareau acolo) e invitatul meu. Am pus varianta asta fiindca e singura filmare pe care am putut-o gasi, restul erau doar slide-uri siropoase si enervante. Week-end placut!

Licitatia cu stricare

     Au inceput grevele. Era de asteptat. Nu era criza in toata puterea cuvantului fara greve. In acelasi timp, iata ca a inceput si echilibristica guvernarii. Ii astamperi pe unii, scandal, promisiuni, impacare - pornesc altii. Asii din maneca politicienilor par a fi mereu liderii sindicali, atat de inversunati la inceput si atat de impaciuitori la final de greva (indiferent de rezolvarea revendicarilor). 

Oare sa fie de vina faptul ca mai tot liderul sindical respectabil "esueaza" la final de cariera in politica?

     Cazul nemultumirilor din invatamant depaseste cadrul obisnuit pana acum. Inca promisiunile din campania electorala sunt calde, nu e momentul vreunui bilant, nu sunt urmarea vreunei asteptari latente, dureroasa. E pur si simplu un drept considerat adjudecat, o deblocare, o marire de fonduri promise, semnate si parafate in campanie, in conditiile in care adversarii politici la putere avertizau cat se poate de serios ca demersul nu poate fi indeplinit. Nu cred ca era necesar acest gest; la cat urmaresc romanii viata politica si promisiunile de campanie nu cred ca implicarea le-a adus mai mult de 1% voturi. E cert insa ca gestul facut de majoritatea PD-L - PSD existenta si la acea data in Parlament a fost expresia maxima a lacomiei de voturi si a fanfaronadei. Urmand insa un model absolut deloc necesar realitatii cotidiene actualii alesi au transformat ultima campanie electorala intr-o licitatie de promisiuni, cum ziceam, fara nicio valoare sau rost. Romanii voteaza mai mult frustrati, punitiv, nemultumirile acumulate de fiecare guvernare asigura schimbarea de carma, aceasta rotativa natural-electorala si descalifica de fiecare data, in ansamblu clasa politica incapabila si promisiunile ei. 

     De data aceasta insa au fost la mijloc acte, nu doar de vorbe goale, probabil aceasta s-a vrut gaselnita strategiei! Era ceva aproape palpabil! Mai conteaza ca stiind situatia existenta s-a dat dovada de lipsa totala de responsabilitate? Era normal sa creada ca daca ei se cred Pestisorul de Aur atunci tot ei vor trebui sa indeplineasca minunile promise si cerute, nu?  Probabil ca nu...

     In afaceri castigi proiecte in urma unor licitatii. Acolo trebuie nu doar sa indeplinesti carnetul de sarcini ci sa si ai cea mai buna si completa oferta. Stim foarte bine ca sarcinile politice de mult timp se identifica cu egoismul unor personaje, unor grupuri. Dar oferta? Atunci cand faci o oferta scrisa si semnata, o data adjudecata licitatia, ar fi bine sa o duci la indeplinire, impreuna cu celelalte angajamente. Altfel, ti se ia inapoi castigul. Ei bine, in licitatia politica de ce trebuie sa asteptam mereu 4 ani pentru a declara castigatorul inapt? Unul din angajamente era marirea salariilor cu 50% pentru cei din invatamant. Cand? In 4-5 ani? Nu ci atunci, imediat dupa alegeri! A trecut imediatul, nu s-a indeplinit, cine e indrituit acum sa anuleze licitatia? Bunul simt al politicienilor? Sa asteptam demisia? Sau un val generalizat de greve? Cine-l impiedica, cine se pune in calea nemultumirii generale, a colizarii intereselor celor mintiti, indiferent din ce domeniu fac parte? Cred ca exact liderii sindicali sunt dopurile ce fac fata tot mai greu presiunii din spatele lor.  S-ar putea ca in aceasta criza sa aflam exact la cata presiune poate rezista fiecare. Ar putea urma o nemultumire dusa la extrem de potentialele situatii disperare si apoi anularea "contractului politic", alegeri anticipate, spaima doar teoretica a politicienilor neamului, fiindca nimeni cred ca si-a pus vreodata problema serios ca in Romania actuala puterea aleasa poate fi dezradacinata. 

     E un inceput in toate si va veni o vreme cand romanii se vor simti si ei oameni politici, vor invata forta multimii, dincolo de manipularea sindicala.